După un sunet ca de cioară
Apare lucrul de care m-am temut
De care m-am temut cel mai mult
Fiind singura și singura ea...
Cu privirea ei tandră
Călcând pe vestejitul pământ cu pași mici
Îmi bulversează toate ideile
Și de teama de a nu da ochii cu ea țin ochii închiși
Așteptând să treacă de unde veni
Să treacă și să îmi pot reveni
Din bătăi iregulate ale inimii
Și dorințe involuntare de a muri
Dar nu se schimbă nimic
Ea apropiindu-se încet de mine
Simțind asta prin auzul inimii
Și cu mirosurilor de parfum subtile
Încercând să ma-ndepartez
Ea grăbește pasul
Eu alerg cu ochi-nchisi
Alergând de rup asfaltul
Mă lovesc de un perete
Mă simt ca într-o cușcă
Încolțit de ea fiindcă se apropie
Iar când ajunge lângă mine mă mușcă
Cu al morții sărut....
CITEȘTI
Nemuritorul
PuisiAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
