Ajungând în capătul scării
O punte de nori apare
Iar tot ce era jos dispare
Iar cerul arata precum valurile mării
Oameni înaripați mă întâmpină
Sate ,orașe o întreagă comunitate
Toți intrebandu-mă de unde am apărut pe neașteptate
Spunând că nu au mai văzut de mult o persoană străină
Dar din spatele lor
O inaltă ființă apare
Cu aripi de dragon
Și aceasta putea să zboare
Zicându-mi că e al acestei lumi protector
Și că dacă greșesc ceva "Pot să te omor!"
Iar cu această propoziție pleacă în înaltul cerului
Dispărând după niște nori de culoarea negrului
Mergând și încercând să deslușesc și acest puzzle
Simțind sub picioare "pământul" moale
Iar trecând de un rând de case
Văd un zid pe care erau desenate vase
Încercând să descopăr ce semnifică
Cineva îmi pune mâna pe umăr
Trăgându-mă și aruncându-mă
Într-o cameră în care nu vedeam niciun pic de lumină
Din nou ca de nicăieri , ca și în celălalt puzzle
Cineva îmi dă o mână de ajutor
De data asta fiind un bec luminator
Într-un colț al acesteia luminează foarte aproape
Găsesc ușa cea păzită de un lacăt descuiat
Probabil uitat deschis de cel ce m-am aruncat
Iar val vârtej ieșind din cameră
Fug și ajung din nou la zidul cu marea enigmă
Găsesc o bucată de zid căzută
Și realizez că așa enigmă trebuia făcută
Pun piesa la locul ei de drept
Iar zidul cade din fața mea cade direct
Iar protectorul ca o rachetă se înfingea
Pe nori parcă distruși de căderea acestuia
Fără să îl las să zică ceva
Fug venind cu viteză spre mine ca aeronava
Și o poartă în pământ răsare
Iar la întâlnirea cu aceasta eu sar
Ajungând în lumea normală într-un final
Iar în fața mea ghiciți cine era oare?.....
CITEȘTI
Nemuritorul
PoesíaAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
