Ultima poezie
Lacrimi curg pe-obraji mei
Ele coboară precum Nilul
Iar în colțul meu al umbrei
N-ajunge răsăritul
Înainte de-a mă duce
Precum seacă Marea Moartă
Vreau sa scriu o poezie
Pentru ultima dată
Aflandu-ma-n al meu sicriu
Cu tencuiala dintr-un stejar puternic
Mi se diminua gazul vitalic
Și putrezesc precum bunica-miu
Mirosul pământiu din jur
Și textura bulgarilor de praf
Mă fac să mă simt de aur
Că nu voi muri că un om în propriul cearceaf
Pași subtili se simt apăsând pământul
Cel vestejit de deasupra mea
Pentru mine este acoperământul
Și ucigaș pentru inima mea
Respirație rece și bătăi încete
Îmi anunță faptul că numai am mult de trăit
În câteva minute voi fi murit
Nu se va termina totul acum va promit
CITEȘTI
Nemuritorul
PoésieAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
