După ușa cea înaltă se afla un plat și lung câmp
Iar după culoarea ierbii, îmi puteam da seama de anotimp
Anotimpul fiind toamna și cu aceasta și ploaia
Deodată stropi coboară , am cobit când nu trebuia
Deodată stropi mici se transformă într-un potop neașteptat
Încep sa răsară din cer fulgere și tunete se-aud dintr-odat
Iarba ia foc și un ciclon de inflacarat se apropie de mine
Spre deosebire a faptului că plouă cu apă într-o totală dezordine
Tot odată cu ce se întâmplă
Un vânt puternic circulă
Cu o viteza extremă mă aruncă
Deodată totul se face negru
Mă lovisem la tâmplă
De un bolovan aspru
Dintr-odată mă trezesc în același haos
Același coșmar din care nu pot ieși, dureros
Iar din nou din cap o idee nouă am scos
Că de fapt este un puzzle din nou mai periculos
Stau, încerc să mă gândesc
Deodată o idee găsesc
Că în acest moment toate cele 4 elemente sunt prezente
Și au la ele ale lor impacturi cele mai puternice
Văd departe-n depărtare
Ca prin minune apare
Un lac plin cu apă
Fug spre el cu focul in spate odată
Sar în el și mă scufund
Adânc în el eu mă afund
Și pe fundul acestuia apare
O clepsidră albă, mare
Reușesc cu greutate
Și-o ridic la suprafață
Cu pământul creează o unitate
Se întoarce și tot din jur deodată se blochează
Și pământul și din temelii vibrează
Iar cum din acesta iese
O lungă scară către cer
Mă urc pe ea încet
Iar o crăpătură intre nori iese
CITEȘTI
Nemuritorul
PoesíaAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
