Era ea uitându-se la mine cu privirea-i tandră
Avea un păr negru , cum nu îl mai văzusem până atunci
Și o rochie neagra cu albe dungi
Mă trase de mână și începu în a mea față să sară
O întrebasem intrigat:
"Mă scuzi ,dar ce s-a întâmplat"
Ea zglobiu îmi răspunde:
"Ești alesul , cel pe care l-am căutat oriunde"
Oprindu-se deodată mă luă în brațe
Și-mi spusese: "Nu-mi da drumul, e ceea ce-mi place"
Fac cum spune și continui
Să nu o deranjez mă chinui
Îmi zice că eu am fost cea ce te-a ajutat sa treci prin probe
Și-auzind deodată acest lucru minte-mi rămăsese oarbă
Rămânând mască blocat ,prins ca pe o targă
Am rămas așa datorită acestor frumoase vorbe
Și am rămas împreună pentru vecie
Cu a mea parte de fericire
Ce chiar dacă m-aș trecut prin cele mai grele probe
Dar mi-a spus cele mai frumoase vorbe
"TE IUBESC!"
SFÂRȘIT!
CITEȘTI
Nemuritorul
PoezieAceasta lucrare este un poem în care autorul în primul capitol își scrie ultimele versuri. Mult timp trece de la acele versuri când deodată sicriul în care fusese îngropat ii da drumul. De aici se întâmplă o serie de acțiuni pe care nu o sa le scriu...
