Și inima îmi fuge,
Se duce...
Pleacă, ma lasă,
De pericol se îndepărtează...
Soarta ne confruntă,
În fum ne confundă,
Cu alte siluete, cu alte suflete
Ce stau de veghe.
Ne îneacă în fericire
În Râul Iertării,
Și norii disperarii.
Ce este? Cine?
Nu mai văd,
inima îmi era și ochi
și urechi...
ea îmi era ajutorul
în drumul acesta
crunt făcut de viata....
