Ești un alat străin în voia sorții,
Un alt chip nepământesc,
Ce în ochii de natura îi strălucesc
Focuri neîncetat...
Deși cristalul inimi pare un mit
Eu azi l-am simtit.
Străbătut de fulgere, de furtuni
Ce parca vin din alte tarumuri
Mi-a încălzit și agitat marea gândurilor.
Ce soarta tristă să am
de-mi pierd din cuget
Pentru un simplu suflet?
Dar nu asta înseamnă să trăiești?
Să-ți simți de ace curmetat
Si de lava spulberat
Piptul ce-l ține pe TU cel adevărat?
Am impresia că-mi dilatezi realitatea,
Ori straniu mi-o arăți pe cea adevărată....
Îmi alterezi simțul spațiului și al timpului,
Îmi faci gândul sa ți se dăruiască,
Iar sufletului să-ți îngenuncheze.
Te-am cautat și n-am gasit
Decat un loc gol,
O banca putredă ce odată
A fost sprijin gandurilor tale,
Odată unde
cafeaua veșnică ți-o beai.
