Din ochi îmi curge răul,
Si genele îl ating,
Buza tremura în timp,
Si lasă în aerul răcoros
Ce muzica ne destramă...
Chinui ce în adânc se vede,
În suflet, un nimic, un om,
O altfel de natura...
Obosit tu cugeti,
Obosit te-așezi
Si sufli din ce ai
În inima uscată.
Uscată de ce a fost,
De cei ce au fost!
Udată trebuia de iubire,
Dar nimic nu i-a mai dat,
Toți doar au luat
Neinlocuind în loc...
