Tremuram din toate încheieturile și îmi era al naibii de frig. Începusem să cred că făcusem cea mai mare greșeală din viața mea pentru că plecasem de acolo.
Angel mă privea cu niște ochi triști și parca mă implora să-l ajut, încercând să se forțeze să spună asta cu acea bandană legată la gură. Fața îi era transpirată, mâinile i se înroșiseră la cât încercase să se dezlege, iar hainele aproape ca îi erau jupuite.
Plângeam...
Pentru prima oară plângeam pentru altcineva, nu pentru mine. Începusem să țin la el și era ca un frate pentru mine.
Totuși, dacă vom păți ceva, murim împreună.
Stăteam amândoi, pe două scaune de lemn, reci și murdare, așteptându-ne soarta.
Dovadă că nu ar fi trebuit să ne încredem în nimeni!!
-editat
CITEȘTI
Intoxicați în sentimente
Fantasía-În curs de editare- Aceștia suntem noi, vietăți ce se hranesc cu ură și dragoste, care la un moment dat ajung să se intoxice, fie cu ce-i bun, fie cu ce-i rău. Până la urmă ne vom da seama că ambele sunt rele sau mai puțin bune față de ce ne-am im...
