Flashback
După ce ne-am liniștit fiecare stomacul, am pornit în căutarea unui loc în care să stăm. Deja mă simțeam sleită de puteri atât fizic cât și psihic. Nu regretam faptul că am plecat de la bunica, nu regretam că l-am întâlnit pe Angel, băiatul care m-a făcut să zâmbesc, indiferent de greutățile pe care le avem.
(Autorul) :
Dar își doreau un loc al lor, un loc ferit de ploaie, ninsoare sau caniculă. O căsuța mică, cu doar câteva lucroasoare în ea, un pat, o masa și doua scaune. Dar să fi avut un acoperiș deasupra capului.
-Mergem la sora mea mai mare. rosti el într-un final după ce am mers ore în șir fără să îmi spună unde.
-Te înțelegi bine cu ea? am întrebat curioasa pentru că nu voia să vorbească de familia lui.
-Cât de cât. Dar este cel mai probabil ca vazându-ne în starea asta să ne lase măcar câteva zile. Are un han și sigur ne găsește și noua o cămăruță.
Am zâmbit pentru că gândindu-mă că el chiar vrea să ne fie bine, nimeni nu a vrut să o facă. Doar bunica îmi voia binele, își dădea toată pensia mica pe care o avea pentru a îmi lua mie cele de trebuință, iar ce îi trebuia ei era pe ultimul loc.
L-am strâns cât de tare am putut de mână și i-am spus:
-Mulțumesc pentru că ai apărut în viața mea.
***
-Nu mai avem mult. În vreo 10 minute vom ajunge.
Se făcuse deja seara. Pe drum nu erau decat două stâlpuri ce luminau drumul, iar în jurul nostru nu se afla țipenie de om.
Nu înțelegeam de ce acest sătuc era atât de liniștit, puteai să spui ca este mort, pentru că nimeni nu ieșea din casa lui.
Ajunși în fata casei lui Hellen, căci așa o chema pe sora lui, Angel își luă inima în dinți și se pregăti să bată. Nu știa ce reacție va avea sora lui, așa că se putea aștepta de la orice.
Însă fiind noapte, iar în jurul casei neexistând niciun bec, o bubuitura s-a auzit în spatele casei. Am crezut că cineva cunoscut lui se afla acolo, poate copilul ei, soțul său chiar ea.
Dar o mare greșeală am făcut că ne-am dus acolo. Doi oameni îmbrăcați în negru din cap pana în picioare stăteau în fața noastră cu topoare în mână. Ne-am uitat unul la celalalt și ne-am pregătit să fugim. Însă nici nu am putut pleca din loc că aceștia s-au înmulțit și ne-au înconjurat.
L-au prins pe Angel și l-au trântit la pământ, și fără nicio mila o sabie i-a străpuns pieptul.
Vederea mi se încețoșase, priveam cum iubitul meu era omorât.
Iubitul meu, Angel. Suna atât de ciudat, dar în același timp atât de suav. Dar nu aveam timp să mă gândesc la cât de bine suna asta, trebuia să mă gândesc la faptul ca el a fost omorât pe nedrept, iar eu de frică nu am putut face nimic.
În câteva minute aceștia au dispărut mâncând pământul către pădure. Nu puteam fugi după ei nu avea rost, consumam energie degeaba și probabil m-ar fi omorât și pe mine. Am încercat să îl ridic pe Angel, dar trupul îi era prea greu.
Brusc, îmi adusesm aminte că eram în spatele casei surorii lui.
Fără să mai gândesc o dată am bătut puternic în ușă și un chip tânăr, cu o expresie binedispusă, cu un păr castaniu și o piele trandafirie era în fața mea.
-Bună, am nevoie de ajutor. se putea citi disperarea în vocea mea.
-Spune, ce s-a întâmplat?
-Angel... parcă ceva nu mă lăsa să vorbesc despre el. Se încruntă.
-Am venit aici cu el, speram să putem găsi un adăpost în hanul tău, dar cineva ne-a prins în spatele casei și...
Fata nu a mai stat să mă asculte pentru că deja își dăduse seama ce voiam să îi transmit. A fugit în spatele casei, l-a luat pe Angel și l-a întins într-unul din paturile din casa.
Simțeam căldură, dar nu căldură sufletească, ci căldura din casă ce îmi făcea corpul să se mai dezghețe cât de cât.
-Nu mai are puls. Trebuie să sunăm pe cineva să îl ia. Am un prieten la morgă, o vreme poate să îl tina acolo.
Nu a mai stat să piardă timpul, a pus mâna pe telefon, iar în câteva minute medicul a sosit.
Priveam cum îl luau de pe pat și îl întindeau pe targă. Trupul îi era atât de vânăt, iar imagini cu noi doi de atunci de când umblam pe străzi, dar măcar eram unul cu celalalt îmi năpădeau sufletul.
Voiam să dau timpul înapoi. M-aș fi aruncat probabil în fața acelor tirani și l-aș fi lăsat în viață. Măcar el mai avea o fărâmă din familie aproape și ar fi putut să aibă o viață decentă. Acum, că eu i-am luat acest drept am rămas iarăși mai singură ca niciodată , sufletul mi-e gol, mă simt ca și când aș fi într-o comă, auzind în jurul meu șoapte:,, Totul va fi bine!,,
-Hei, mă scoase din gânduri sora lui. Trebuie să vorbim. Haide la masă, sigur ești flamandă.
Și în timp ce îmi punea o porție de tocăniță în farfurie începu să îmi spună :
-Nu știam și nu credeam că scumpul meu frate va putea găsi pe cineva care să îl iubeasca. Sunt convinsă că nu v-ați găsit în cele mai bune circumstanțe, dar măcar v-ați avut unul pe celalalt. Stiu cum e să îți moara persoana iubita. Dar am o soluție pentru tine.
-Ce anume? am ridicat capul fiind optimistă, și gândindu-mă ca va putea exista ceva care să îl facă să vina din nou pe această lume, deși probabil era imposibil.
-Într-o pădure mare și deasă, există o vrăjitoare Zena. Nu îmi aduc aminte exact numele pădurii, dar busola magică pe care ți-o voi da, te va ajuta să dai de ea. Însă nu va fi atât de ușor, ea se ascunde bine. Trebuie să găsești întâi o fetiță, ce viețuiește de ani buni cu ea. Ea te poate conduce la vrăjitoare. Iar aceasta are apă din lacul binefacerii, și acea apă îl poate aduce la viață pe Angel!
Aceste cuvinte ma făcuseră să cred ca mai exista o șansă. Mi-am dat seama că pădurea era exact aceea în care am poposit câteva zile, și fetita era aceea pe care nu am mai găsit-o când m-am dus la apa, cea care fugise.
------------------------------------------------------
-editat
CITEȘTI
Intoxicați în sentimente
Fantasia-În curs de editare- Aceștia suntem noi, vietăți ce se hranesc cu ură și dragoste, care la un moment dat ajung să se intoxice, fie cu ce-i bun, fie cu ce-i rău. Până la urmă ne vom da seama că ambele sunt rele sau mai puțin bune față de ce ne-am im...
