Darkness - CONTINUARE "PROFUL MEU" FINALIZATĂ

21

T:În fine, las-o balta. Dar te rog sa nu te mai bagi în fata mea când Dragoș și cu mine avem ceva de discutat!
M:Prin "discuție" te referi ca vrea sa ți zboare creierii?! Nu ms.
T:Încăpățânato!
M:Știi cu cine semăn.
T:Nu. Cu cine?
M:Cu tine!
T:Ei da! Dovedește!
M:Wtf, ce cringe!
T:S-o crezi tu!
M:Semăn cu tine pentru ca:
- îmbrățișez frigiderul uneori și spun: Ești prietenul meu cel mai bun, ești singurul care îmi înțelege pofta de mâncare!
- fac vloguri încă de la 10 ani ca tine
- sunt încăpățânată
- îmi fac poze cu jumătate de față
- insist mult când vreau ceva
- sâcâi mult
- avem același fel de a ne strâmba când nu ne convine ceva. Deși asta ar fi bun ca filtru pe Snap și sa se numească Selaru face😂😂
T:Da, sigur!

Peste câteva săptămâni am ieșit și eu din spital, dă Doamne! Totul era perfect. Eram acasă, liniștiți toți. Eu stăteam pe insta, Nicu juca canter, iar mama stătea cu tata în dormitor. Chiar nuj ce fac. Se aude o bătaie în ușă. Fratelo, ziceai ca vrea sa o spargă!
Tata iese din camera și deschide ușa. Eu stau în spatele lui, acoperandu ma complet, deoarece eu sunt cam scunda. Un 1,62 pnm!
La ușa erau trei tipi cu nuj ce uniforme și un polițist.
M:Il cauta pe Dragoș probabil.
T:Taci puțin!
X:Buna ziua! Andrei Selaru este acasă??
T:Eu sunt! Chiar nu va uitați pe YouTube?
X:Avem ordin de percheziție domnule.
Tata rămâne puțin blocat apoi vine și mama.
Ma:Ce se întâmplă?
T:Stai ca nici eu nu înțeleg!
M:Ne iau tot! Asta înseamnă percheziție!
X:Puștoaica are dreptate. Avem ordin de percheziție pe apartament,pe mașină și va confiscam și conturile bancare.
M:Stai ce?! Toți banii din YouTube s au dus?!
T:De ce? Cine a dat ordinul asta???
X:Dragoș Cristescu!
T:Il omor!
Îmi pun mana la gura socata.
N:Am câștigat, Mara! Îți bat recordul sa știi!
Ne vede pe toti în fata ușii, toți blocați.
X:Aveți doua ore la dispoziție sa va faceți bagajele. Vom fi în fata blocului.
Merg în camera mea și trântesc ușa.
T:Mara! De ce ai făcut asta?
Ma vede ca plâng. Pentru el e un fleac ca pierdem tot. Dar eu știu ce e sărăcia. Nu vreau sa o iau de la capat.
M:Nu.. Nu... Nu.. Nu..
T:Ce ai pățit? Dragoș va plăti, ne vom lua casa înapoi și la fel și banii. Nu ți fa griji!
M:Măcar știi unde vom sta?! Bineînțeles ca nu știi!!
T:Unde?
M:Unde m ai adus pe mine și pe Nicu în noaptea aia! La casa aceea!
T:În Constanța? Dar noi suntem în Craiova. Și în plus, putem merge la mama.
M:Suntem prea mulți! Mai am eu bani puși deoparte.

Ne facem bagajele. După o ora ieșim din casa. Eu am fața plina de lacrimi, dar încerc sa ma stăpânesc. Luam trenul către Constanța și ajungem la vechea mea casa.
T:Acum te înțeleg!
E o casa dărăpănată cu câteva geamuri sparte, goala. E destul de frig afara. Ce o sa ne facem?
T:Mai buna era ideea mea cu mutatul la mama. Sau muntenii!
M:Sigur! O sa primească ditai neamu! Vai, ești un geniu!
T:Sarcastico!
Intram in casa, cu o privire îngrozita. În camera mea mai este salteaua pe care am dormit timp de 9 ani din viata mea împreună cu Nicu iar în întreaga casa domnește praful.
Ma:Trebuie sa mergem la mama Aura. Dar avem nevoie de bani. Deocamdată, pana facem rost de ei, stam aici.
M:Daca îmi vând telefonul, putem pleca.
T:Corect, un iPhone X costa mult. Dar sa știi ca alt telefon nu ți mai iau.
M:Tot ce e important e sa plecam de aici! E weekend. Peste doua zile merg sa îl vând.
Se întunecă. Geamurile sunt sparte, asa ca vântul poate intra ușor printre cioburile de sticla. Încerc sa adorm pe acea saltea plina de praf.
*(autoarea povestește)
*Telefonul Marei se deschide pentru ca primise un mesaj. Era de la Dragoș. " Geamurile sparte va priesc, nu i asa, Selaru? Casa părăsită, fără calorieere, geamuri, paturi, e semnătura mea!"

Cam asta a fost. V am lăsat în suspans dar na... Apropo, nuj când mai postez pentru ca am mari probleme cu telefonul ăsta. Cu puțin noroc, îl dau la service și trece. În fine, hai pa!