Darkness - CONTINUARE "PROFUL MEU" FINALIZATĂ

25. Ce rost are? pt. 1

Ș:Mara, nu e bine ce faci!
M:Nu ți pasa!
Ș:Mara,nu face asta!
M:De ce nu?
Ș:Îți voi simți lipsa....
P:Domnisoara vine cu noi pana își ia un avocat.
Ma iau de acolo. Plâng. De ce mi ar simți lipsa?

Ștefan's POV :

Câteva lacrimi îmi curg pe obraz. Am omorât mulți oameni nevinovați, dar misiunea asta nu pot.... nu pot sa o termin. Probabil încă mai țin la îngerașul care se gândește chiar și la cei răi..... Mara poate ajunge la închisoare din vina mea. Nu am sa permit asa ceva.
Bat la ușa familiei Selaru.
S:Ce vrei? Unde e Mara?!
Ș:Mara are mari probleme.
S:Și de ce te as crede?
Ș:Pentru ca m a salvat chiar și pe mine de politie și acum e la secție.
S:Bine.. Îmi sun avocatul și vin.
Ș:Eu merg înainte.
Ma suna tata. Răspund.
C. T.

Ș:Da, zi odata! Mi ai distrus viata, acum ce mai vrei?!
D:Fata lu' Selaru se joaca cu viata ta cumva? Ți am spus sa o omori!
Ș:Nu pot! O iubesc mai mult decât pe Cara!
D:Vrei sa îți amintesc ce se întâmplă dacă nu mi asculți ordinele?!
Ș:Mai vorbim noi despre asta. Ne vedem mâine la apus, în Romanescu. Pa.

C. T. Î.

Nu mai vreau. Uneori ma întreb pentru ce trăiesc.

Mara's POV :

"Sunt la spital. Asta s a întâmplat acum mulți ani. Ce caut iar aici? Țin minte ca mi am rupt piciorul și mi am spart capul. Motivul e ca un bărbat și fiul lui ma fugareau. Bărbatul spunea:Am sa pun mâna pe tine, ai sa regreți ziua în care te ai înnăscut! Iar fiul lui : Tata, las-o! Ea inca nu știe, nu e vinovata. Nici nu va ști! E vina ei ca s a înnăscut cu un nume de familie blestemat? Dacă îmi amintesc mai bine, erau Dragoș și Ștefan. Erau pe urmele mele dintotdeauna.
M:Viata mea nu se schimba,
Ma învârt mereu în cerc
Când merg pe strada tremur de frica
Dar pentru ei, merita sa încerc.... "

Ma trezesc. Sunt pe un pat mic, într-o camera întunecată. Ușa este de fier, cu niște gratii. Sunt la închisoare. Am ajuns și aici. Pe pereți vad niște linii scrijelite. Cred ca cel care a fost aici își numără zilele. Mai jos scria Dragoș X Ioana. În celula asta a fost Dragoș! Usa se deschide. Un polițist îmi pune cătușele și ma ia de acolo. În timp ce mergeam cantam cântecul pe care l am scris pe pereții camerei mele când eram mica.
M:Viata mea nu se schimba
Ma învârt mereu în cerc
Când merg pe strada tremur de frica
Dar pentru ei merita sa încerc...

Dacă ma doare
Eu țip tare
Nu are sa se schimbe ceva
Aici sunt lacrimi și mult sânge
Bun venit in lumea mea!
Ei zic ca sunt un înger, ca pot sa zbor,
Dar ma doare pe interior....

Nu sunt genul care sa ma schimb
Nu sunt o fata rea, de aceea nu ma complic
M am încrezut în ei când credeam ca aveam timp
Dar acum stau și plâng, nu pot sa fac nimic..

Dacă ma doare
Eu țip tare
Nu are sa se schimbe ceva
Aici sunt lacrimi și mult sânge
Bun venit in lumea mea!
Ei zic ca sunt un înger, ca pot sa zbor,
Dar ma doare pe interior.....

Ce rost are sa trăiesc? Ma duce într-o sala unde îl vad pe tata cu avocatul lui.
X:Bună ziua, domnișoara Mara! Eu sunt Andrei Popescu, mai nou avocatul tău.
M:Trebuie sa ma scoateți de aici....
T:Stai liniștită, vei ieși din arest.
M:Cine te a anunțat?
T:Ștefan.
M:Stai, ce?
A:Pana la proces mai sunt 3 zile. Voi veni mâine sa îmi povestești tot ce s a întâmplat și sa vedem ce putem face sa ieși cât mai repede de aici.
M:Bine.
Polițistul ma conduce pana la celula. Iau lama pe care o țin mereu in buzunar, în caz ca ma supăr, sau ma enervez și scriu pe perete :

" Trebuie sa riști
Sa poți ieși de aici
Dacă nu vrei, pierzi
Dacă vrei, visezi..."

Probabi va întrebați de ce am dat nume capitolului acesta. Pentru cei ce nu și au dat seama, capitolul asta va avea o continuare ca ultimul capitol înainte de sfârșitul volumului. Nu voi face alta carte pe care sa scrie Darkness, voi scrie tot în aceasta carte. Apropo, melodia aia e o compoziție proprie, nu o veți găsi nicăieri pe net. Bye!