Vol.2 : 44

162 8 2
                                    

"Sunt într un spațiu gol. Nimic în jur.
X:Te pot ajuta?
Vocea asta îmi sună cunoscută.
Flashback :
~I:Tati, mi e frica sa stau singură. Stai cu mine? Te rog? spun eu cu o voce copilaroasa.
D:Obișnuiește te!
Nu suport sa stau singură. Tata închide ușa iar eu rămân singură în întuneric.
M:Te pot ajuta sa scapi de frica de întuneric, Iris. Stau cu tine în seara asta, ce zici?
I:Daa! Mami, pot s ate întreb ceva?
M:Sigur, scumpa mea.
I:Cine e băiatul ăla blond lângă care ești fericita? Vreau sa îl cunosc, cine te face fericita e prietenul meu.
M:Va fi micul nostru secret, bine?
I:Bine, dar nu mai vreau întuneric... ~

Întorc capul.
I:Mamă!
O îmbrățișez. Deodată tot în jurul nostru se face negru.
I:Nu mai vreau întuneric... spun eu începând sa plâng.
M:Încă ți e frica?
I:Am pățit ceva când eram mica, sar nu ți am spus pentru ca trebuia sa tac, dar acum știu tot... și are sens.
M:Nu vrei sa mi arăți și mie?
I:Nu am cum. Totul e în mintea mea.
M:Haide.
Înaintăm puțin, apoi suntem într-o camera întunecata. În pat erau doi oameni, și o fetita plângea lângă pat, iar singura lumina care pătrundea în acea camera era lumina fulgerului.
Flashback :(cap. 29)
~Scancesc ca un cățel dat afara din casa. Tata se trezește.
T:Ce ai pățit merișor?
Continui sa scancesc. Nu vroiam sa îl trezesc. Dacă ma bate? Tremur toată.
T:Hei, hei, hei, de ce tremuri? Ți e frica de mine?
Dau din cap aprobator și îmi las privirea în jos.
T:Nu ai de ce. Uite, hai sa facem cunoștință. Eu sunt Andrei Selaru, un vlogger de succes, sunt de treaba, prietenos și am o fiica de care sunt mândru.
Eu încep sa zâmbesc chiar dacă nu se vede prin atâta întuneric.
M:Mara! spun și dau mana cu el.
Tuna din nou iar eu tresar.
T:Haide.
Îmi face loc în pat lângă el. Ma învelește și pun capul pe mana lui. Eu ii scriu în palma cu degetul SKY. Zâmbesc puțin, îmi șterg lacrimile și inchid ochii..... ~
I:Și tu ai pățit asta?
M:Am fost și eu ca tine. Rândul tău.
Facem un pas în spate și întoarcem capul.
Flashback :
~Stau in camera mea și ma joc cu o papusa primita de ziua mea de la mama. Camera este luminata de lampa de lângă patul meu.
Tata intra iar râsul meu copilăresc se oprește.
D:Ce e cu atâta distracție pe tine?
Înghit în sec și încep sa tremur când vad ce se apropie de mine.
D:Ești mica, deci ma vei asculta fie ca vrei sau nu. Astea, spune el și îmi arata o mapă cu niște hârtii, vor sta aici, fara ca tu sa umbli. Depind de hârtiile astea. Dacă îți vad amprentele pe partea aceea de pat, s a zis cu tine și mama ta. Ai înțeles?
Dau din cap, semn ca am înțeles, iar el se uita furios la mine și închide lampa și ușa, iar eu rămân ca de fiecare data în întuneric ~
M:Amândouă avem în comun întunericul.. (de aici și titlul Darkness)
I:Trebuie sa iau hârtiile alea.
M:Ai grija. E ceea ce cauți, dar nu ceea ce vrei sa înțelegi din ele.
I:Ce vrei sa spui? Mamă!
Mama dispare. "

Ma trezesc pe un pat destul de tare, într-o camera cu pereți albi.
D:Hei. Te simți mai bine?
I:Noi nu avem ce discuta.
D:De ce ești asa rece?
I:Întreabă te singur și vei înțelege. Acum pleacă! Am sa te calc în picioare cum ai făcut tu cu mine în toți anii ăștia! Vei plăti scump. Și, dacă voi mai ține vreodată un pistol în mână, nu voi ezita sa te împușc!
Andrei intra. Iar David se uita la mine cu o privire tăioasă.
A:Cum te simți?
I:Andrei, ajuta ma sa ies. Te rog. E o chestie de viata și de moarte.
A:Bine, dar tu nu poți sa mergi, ai rana cusuta. Te car eu.
I:Mersi.
După 30 de minute, ajung la mine acasă.
A:Ce cauți mai exact?
Ma apropii de pat și scot lemnul fals. În el se afla un fel de seif ascuns. Hârtiile erau încă acolo.
Îmi suna telefonul :

< Ș:Iris, unde ești? Vin sa te iau, trebuie sa îți spun ceva important.
I:Sunt acasă.
Ș:Bine, ajung în 2 minute. >

I:Mersi ca m ai adus până aici, Andrei, dar vine sa ma ia Ștefan.
A:Te poți baza pe mine când mai ai nevoie de ajutor. spune Andrei și pleacă.
Ștefan ma ia și mergem la un restaurant.
Ș:Vrei sa mănânci ceva? Orice de aici e mai bun decât mâncarea de spital.
I:Vreau doar un ceai. Nu mi e foame, dar mersi, Ștefan.
Ș:Cand crezi ca ești pregătită, poți sa mi spui tată, bine? Dar nu despre asta am vrut sa vorbim. Mama ta nu a murit cum ți a spus David. El a omorât o.
I:Ce?
Ș:Trebuie sa ajungă și detectivul pe care l am angajat. Ne va ajuta sa descoperim de ce Mara a tăcut atâta timp. Uite, a ajuns.
Detectiv:Bună ziua. Domnule Cristescu, Mara a ascuns scrisoarea asta. Am găsit o la locul crimei. Mara a fost forțată sa tacă și David are niște acte care ne ajuta sa îl demascam.
I:Adică actele astea? spun eu trântindu le pe masă.

Trailer Cap. 45:

D:Unde sunt actele? Unde sunt actele?! Am sa te omor, Iris!

Ș:Mara a fost șantajată.
I:M am saturat de trecut. Vreau sa te ajut, Ștefan.

Ș:Ma doare, Alex. Ma doare ca îmi spune Ștefan. David mi a luat dreptul. Iar eu am sa l iau înapoi.

I:S a terminat, David!

Darkness - CONTINUARE &quot;PROFUL MEU&quot; FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum