Darkness - CONTINUARE "PROFUL MEU" FINALIZATĂ

23

Tremur din toate încheieturile. Îmi amintesc dățile când tremuram așa.

~Amintiri~

Iau banii de pe pastile și ma îndrept către casa. Îl vad pe bunicul meu. Înghit în sec și înaintez. Mâinile încep deja sa îmi tremure. Ascund banii în buzunarul de la pantaloni. El se uita la mine urât și vine încoace . Ma uit îngrozita la el cum vad ca ma ia de mana și ma duce la casa părăsită de peste drum cum face cam în fiecare 2 săptămâni. Sprijinit de perete sta un par pătat de sânge. Sângele meu.
B:Pușlama mica, iar ai bani, asa i ?!
M:N-n-n-nu...
B:Ei, nu!
Îmi smulge geaca de pe mine și cauta prin buzunare.
B:Și Nicu e la fel ca tine, însă tu iei bătaie pentru amândoi! La un moment dat nici el nu va mai scăpa!
Apoi cauta în buzunarele de la pantalonii mei. Găsește banii și ii scoate din buzunar.
B:N ai bani, nu?! Las' ca te învăț eu sa nu mai minți!
Ia parul și ma lovește direct în spate. Nu mai pot de durere și cad pe betonul rece. Începe sa ma lovească iar și iar, eu neputând sa fac nimic.
M:Când voi mai creste, voi pleca de aici și voi veni cu politia peste tine!
B:I-auzi! Dar nu vei putea sa faci asta! Dacă o vei face, vei face o greșeală mare! Deși cea mai mare greșeală din univers ești tu!
M:Tu zici?! Șobolan de închisoare!
B:Cine te a învățat vorbele astea?! De când vorbești asa cu mine?! Tu cauți bătaie!
Ma mai lovește de 4 ori cu parul și pleacă. Plina de vânătăi și sânge, merg acasă cu mana goala. Am niște lacrimi pe obraz și le șterg. O privesc cu dezamăgire pe mama care plângea știind ca nu vom putea plăti chiria și ne vor da afara din casa....

~Realitate~

Usa dă să se deschidă. O sa ma omoare. Îmi amintesc când zicea ca nu pleacă de acasă fără încă un pistol. Caut prin hainele lui și găsesc un pistol. Nu prea știu cum sa îl folosesc. Știu ca Dragoș mi a explicat când m a șantajat sa l împușc pe tata. "capul drept, degetul pe trăgaci, ochii spre țintă, încarcă pistolul și gata." Usa se deschide.
Ș:Mara! Unde ești? Oricum nu ai sa ieși de aici. Cel puțin vie.
M:Tu n ai sa ieși viu, Ștefan!
Ș:Iub, era doar o gluma. Calmează te. Acum lasă pistolul, nu e treaba ta asta, ok?
M:Știu tot! Știu ca I ai scris lui Dragoș ca ma omori.
Ștefan rânjește.
Ș:Deci te ai prins! Cred ca știi deja prea multe!
M:Serios?! Tu știi prea multe despre viata mea! Stai liniștit, am sa ți zbor creierii în câteva secunde!
Ș:Nu trebuie sa faci asta. Tu ești fata aia blândă care e dispusa sa și dea viata pentru cei dragi, iar eu sunt fiul unui criminal.
M:Și ce?
Ș:Încerci sa pari și tu dura, asa i? Îți tremura mâinile. Păcat! Puteai sa ma sperii de moarte cu pistolul acela.
Îmi da peste mana și scap pistolul. Ma ia de mână și ieșim din hotel.
M:Unde ma duci?
Ș:Unde trebuia sa fii de la bun început!
M:Știi cât de nasoala e replica asta? Nici măcar nu ma sperie!
Ș:Nu ma face, ca îți pun scoci pe gura!
M:S o crezi tu ma ma faci sa tac.
Oprește mașina și ma da jos. În fata mea se afla Mădălina și David.
M:David!
Ș:Asta e primul cuvânt care îți iese pe gura? Ma așteptam la altceva. Ca tot vroiai sa te joci cu pistolul în viata reala, poftim, acum ai șansa.
Îmi da un pistol.
Ș:Uite, eu îți împușc o dusmana de moarte, iar tu îl împuști pe David, dușmanul meu.
M:Ce ai cu David?
Ș:Știu ca îl placi! Nu poți nega! Acum, fa ți treaba, dacă nu te omor și pe tine!
Îndrept pistolul spre David cu lacrimi în ochi.
D:Mara?
Se aude un foc de arma.
M:A omorât o...
Strang din dinți.
Ș:Mara, ai terminat?
M:Nu încă! Îmi pare rău, David!
Arunc pistolul jos și îl îmbrățișez.
D:Trebuie sa plecam de aici!
David ia pistolul și trage un glonț în copac.
Apoi fugim.
M:Unde mergem? S a și întunecat!
D:Cel puțin, departe de-aici!