Darkness - CONTINUARE "PROFUL MEU" FINALIZATĂ

26

Bo$$, am asa un chef de postat... Nici eu nuj ce e cu mn, dar sa zicem ca m am îmbolnăvit în sens invers. Hai ca nu va mai plictisesc, sa ii dam drumul la capitol!

Începe o ploaie deasă. Deasă ca lacrimile mele. Cat am sa mai risc pentru cel care mi a distrus viitorul?

Selly's POV:

Ajung acasă. Nu înțeleg ce e cu viata asta. Eu sunt urmărit de un mafiot, fiica mea e la închisoare din cauza fiului mafiotului de care s a îndrăgostit, Nicu e indiferent, iar Ioanei ii e frica sa mai iasă din casa. Intru în camera Marei. Și da, ne am recuperat conturile bancare și casa. Observ ceva. Pe noptiera de lângă patul ei este o cutie și o lamă. Ma apropii și iau cutia în mână. Observ ca scrie PCP. Ce naiba sunt astea?
S:Ioana!
I:Da. Ce e?
S:Știi cumva ce sunt astea?
Ioana își pune mana la gura șocată.
S:Ce e? Zi odata ca ma sperii și pe mine!
I:PCP urile sunt droguri! Mai sunt numite și fendicilina. Amorțește durerea și îți creează halucinații. Cand erea mica, se juca cu niște pastile. Nu știu de unde le lua. Dar dacă le înghițea, i a provocat o dependenta. Dacă nu le mai consumă, s ar putea sa moara.
S:Cee? De când nu le a mai luat?
I:Alaltăieri am văzut o ca lua niște pastile ca acestea. Zicea ca o doare stomacul.
S:Trebuie sa i le ducem neapărat! Pregătește te. Mergem la Mara.

Mara's POV:

Ma doare foarte tare capul, mâinile, stomacul. Îmi vine sa vărs. Îmi trebuie pastilele alea. Dar sunt acasă, pe noptiera. Stai, ce?! Dacă le vede tata? Ce ma fac? Ochii mi se închid ușor.... cred ca leșin.....
P:Domnisoara Mara, au venit părinții....Mara!

Selly's POV :

Vine un polițist la noi.
P:Fiica dumneavoastră a.. leșinat. Nu știm dacă e de rău, dar am sunat ambulanța.
S:E prea târziu... spun uitându-ma la Ioana.
A ajuns ambulanța.
X:Doar o persoana poate urca cu ea.
S:Vin eu.
I:Andrei...
S:Promit ca va fi bine. Du te acasă și stai liniștită. Apropo, sa suni un psiholog, Mara va avea nevoie. Asa putem afla de ce ia pastilele astea.
I:Bine.
Urc în ambulanță.
S:Daca mori, nu știu ce am sa ma fac fără tine. Ești prea buna pentru lumea asta, dar cine știe ce ți s a întâmplat în trecut...
Ajungem la spital. Doctorii o iau pe Mara, iar eu ma las în jos pe un perete și încep sa plâng.
X:Domnule, va dau un calmant?
S:Da, mulțumesc.

Mara's POV:

"Fug. Tot ce pot sa fac e sa fug. Pana acum nu am fugit de viata mea,dar acum e nevoie. Îmi dau lacrimile. Aproape ma prinde.
M:Ajutor!!!!
S:Maraaaa!
E tata? Ce cauta el aici? E o luptă cu mine însumi. Nu mai înțeleg nimic.
M:Mereu ma salvează. Fără el, nu as fi unde sunt. Dara nu ar fi fost el, cred ca acum eram cu 5 metri sub pământ.
X:Nu ii lăsa, au nevoie de tine. Tu te ai descurca fără ei, dar ei, fără tine sunt distruși. Du te la ei.
Îl îmbrățișez pe tata.
M:De ce vii mereu după mine?
S:Ești fiica mea, și sunt mândru de asta. "

M:Nu! Tata!
X:Calmați va domnișoară! Trebuie sa stați întinsă.
X:S a trezit, puteți intra.
S:Mulțumesc. Mara! Ce ma bucur ca trăiești!
M:Trebuia sa ma lași sa mor.....
S:Chiar de mi ai cere, nu am sa o fac!

După o săptămână am ieșit din închisoare. Mama m a pus sa discut cu un psiholog. (Ps)
Ps:Deci, am auzit ca ai consumat și încă consumi niște pastile interzise.
M:Da...
Ps:Mara, îți fac rău. De când le consumi?
M:De la 9 ani.
Ps:Stiai ce erau?
M:Da.
Ps:Ce te a făcut sa le consumi?
M:Când eram mica, am avut un trecut oribil. Eram bătută, traumatizata. Credeam ca, dacă iau pastilele acelea halucinogene, ma vor face sa cred ca sunt într-un loc mai bun..
Ps:O bateați? îi spune psihologul mamei.
I:Nu.
Ps:Cine te bătea?
M:Bunicul meu...
I:Tata? De ce nu mi ai spus?
M:Era prea multa presiune după, nu as fi suportat...
Ps:Avea vreun motiv?
M:Da... Mama credea ca aveam pe cineva care vroia sa ne ajute, punând cam din două în două săptămâni câte 300 de lei pe masa din bucătărie. Eu vindeam pastile de ale mele la drogații de la coltul străzii pana într-o zi când ii numărăm pe strada. Bunicul i a văzut, mi a dat peste mana, i a luat și și a cumpărat băutură. Atunci mi am rupt mâna și am mințit ca m am lovit când ma jucam. De atunci bunicul ma cauta prin buzunare de bani, și ma bătea.... spun eu plângând.
Tata plângea și el.
Ps:Te a lovit vreodată în cap?
M:Da... Fata in fata cu barul era o casa părăsită. În ea, era un par sprijinit de unul din pereți. Cu el ma bătea.
Ps:Din punct de vedere juridic, domnule Selaru, l ați putea acuza de viol.
S:Chiar asta am sa fac.
Ps:Cât despre Mara, privați o de lamă, de pastile și de orice care ii poate face rău.
M:"Dacă doare
      Eu țip tare
      Nu are sa se schimbe ceva
      Aici sunt lacrimi și mult sânge
      Bun venit in lumea mea..."
S:Mara, lasă lama!!!