No more dark and wild dreams

Is it love?

            In drum spre casa, Kora se gandea doar la ce se petrecuse cu cateva ore in urma, fiindu-i rusine si dorind sa-si ceara scuze de la noul profesor de muzica, insa nestiind cum sa faca acest lucru.  

        In timp ce eu ma chinuiam cu problemele la fizica, Kora intra fugind pe usa camerei mele spunand:

        -Kan Ji-ah, m-am facut de ras!

        Fata imi explica tot ce s-a intamplat, iar eu, cunoscand-o de atata timp, mi-am dat seama ca pentru ea conta destul de mult parerea pe care si-o facuse Suga. Poate ca, pana la urma, nu a zis ca il place doar ca sa-o ajute pe Aiko...

        Era ora 14 si stiam sigur ca Suga mai avea o ora la clasa a 12 a. Ca sa nu piarda unnie sansa de a-l prinde singur, am plecat mult mai devreme, gandindu-ne ca o sa ajungem cu 15 minute inainte de pauza. 

        Nereusind sa dam de el, ne-am hotarat sa ne despartim. Kora cauta inauntru, iar eu cautam afara.  La un moment dat, intr-un colt al parcarii zaresc dubita neagra cu care membrii trupei obisnuiau sa se deplaseze. Cineva se chinuia sa scoata din portbagaj cateva cutii care pareau destul de grele. 

        Eram sigura ca nu e Suga si, totusi, ceva ma impingea sa ma duc acolo, sa ma apropii de acel baiat cu parul saten . Eram atat de concentrata asupra lui, incat nici nu am observat cand doua dintre cutiile puse una peste alta, s-au dezechilibrat si au cazut peste mine. 

        Fara sa imi dau prea bine seama ce s-a intamplat, privesc nedumerita spre tanarul care acum imi intindea mana, abia stapanindu-si rasul:

        -Iarta-ma, trebuia sa le asez mai bine! Of, ce nepoliticos sunt, ai putea crede ca intentionat le-am pus asa! Esti bine? spuse baiatul, afisand cel mai fermecator zambet vazut de mine pana atunci. Oh, sange! Cred ca te doare! Sunt niste bandaje in masina, stai putin!

        O mica picatura de sange s-a ivit de la mana mea stanga. Acum ca ma uitam mai bine, era o zgarietura destul de urata, dar totusi, ma ridic si, fiind putin rusinata de situatie, de faptul ca iar am fost o impiedicata, zic :

        -Nu este nevoie, nu e nimic grav!

        -Mmm, iar sunt nepoliticos! Eu sunt Taehyung, multa lume imi spune V! zise el, chinuindu-se sa-mi bandajeze mana, de parca nu m-ar fi auzit. Tu cum te numesti?

        -Ka.. aoleu! Am uitat! Scuze, trebuie sa plec, multumesc de bandaj, paaaaa! 

        Imi amintisem de ce ma aflam acolo, trebuia sa-l gasesc pe Suga. Realizand ca plecarea mea nu a fost cel mai intelept lucru de facut, dau sa ma intorc. Langa masina erau deja zeci de fete care isi recunoscusera idolul, asa ca mi-am continuat usor drumul, gandindu-ma: oare ne-a vazut cineva? 

        Kora ma astepta in fata cancelariei. Deja vorbise cu Suga care ii spusese ca nu era nevoie sa-si ceara scuze, isi daduse seama de ceea ce se intamplase. Ba, mai mult,  o invitase in ziua urmatoare sa ramana dupa ore, sa-i explice cum statea treaba cu mi 1. Pff, ma gandeam eu, ce mai e de explicat?

        -Unnie, ce-ai facut la mana? m-a intrebat Kora, vizibil ingrijorata.

      -Am cazut si un tip foarte ciudat, dar destul de dragut, m-a bandajat. Taehyung a zis ca-l cheama. La naiba, nici n-am apucat sa ma prezint..

        A doua zi, in pauza mare, eu si fetele stateam ca de obicei pe bancutele din curtea scolii. Deodata, Aiko spune:

        -Fetelor, am ceva sa va spun. Cred ca incep sa fac o prostie: il plac pe Kookie.

        -Ai nu zaau?! 

        -Serios, ai nu mai spune! APLAUZE!

        -Iaaa! Nu mai fiti rele, e treaba serioasa.. din cate vad, voi nu prea va suferiti..

        -Eh, ca asta e problema, acum! zise Kora, flencanind o guma.

        -Pai cam asta ar fi.. el vrea in pauze sa stea cu mine si eu vreau sa stau cu voi.. ma gandeam, nu cumva am putea uni grupurile?

        -Ce grupuri sa unim? zic eu in timp ce ma pregateam sa iau o inghititura din ceaiul abia cumparat.

        - Jungkookie, Jimin si Taehyung, zise ea, iar eu auzind, am inceput sa tusesc usor.

         -Eh, asta imi cam confirma banuiala, zise Kora zambind, hai sa mergem.

        Baietii stateau in tribuna terenului de sport, ascultand muzica si glumind. De indata ce Jungkook a zarit-o pe Aiko, fata i se lumina, iar privirea lui trada o incredere nemaivazuta.

        -Hei, tu esti "aoleu" de ieri! Bunaa! zise V, cu fata lui insuportabil de draguta.

        -Ce tot zici, omule? E Kan Ji. Ea, Kora si Aiko sunt colegele mele! Fetelor, scuzati-ma pentru toata nebunia de luni, nu stiu ce a fost cu mine.. sper ca putem fi prieteni, spuse Jungkook. Ba, chiar as vrea sa va invit la noi weekend-ul asta, ca sa ma revansez. Ce ziceti?

        In timp ce Kookie vorbea, telefonul meu a inceput sa sune. Gesticuland usor, m-am scuzat si, departandu-ma putin de grup, am raspuns. Era mama mea care imi amintea ca trebuia sa platesc o factura pe care am uitat-o acasa. Am rugat-o sa imi trimita printr-un mesaj contul de pe factura, ca sa pot plati. Mesajul sosi foarte repede, asa ca m-am intors la grup tinand telefonul in mana.

        -S-a intamplat ceva? m-a intrebat Jimin.

        -Nu, doar mama care imi amintea de o factura, am raspuns zambind.

        -Kan Ji-ah, baietii ne-au invitat sambata la ei! Poti sa vii? zise Aiko entuziasmata.

        -Uhm, nu stiu sigur. E posibil sa nu, din pacate, spun eu, putin incurcata.

        - De ce nu? V se ridica de pe tribune si venea spre mine. Nu vrei sa treci pe la noi? Haide, va fi distractiv!

        -Nu, nu cred ca pot.. plus ca nu vreau sa deranjez, nu, nu vin.

        Taehyung continua sa se apropie de mine, uitandu-se fix in ochii mei. Eu, simtindu-ma intimidata, am inceput sa fac pasi inapoi pana cand am vazut ca incepe sa fuga spre mine. Intr-o fractiune de secunda, a reusit sa-mi ia telefonul din mana si urmatorul lucru pe care il stiu e ca fugeam dupa el prin curtea scolii.

        Deodata, baiatul intra in fuga pe coridor. L-am urmarit, pana cand l-am pierdut din vedere. 

        -Hei, heeei! Sunt aici! se auzi o voce dinspre toaleta baietilor. Vino aici daca vrei telefonul.. sau promite-mi ca vii sambata la noi.

        -N-nu pot! am inceput eu sa ma balbai. Da-mi, te rog, telefonul!

        -Vai, nici macar n-ai parola la el! Oricine poate umbla pe aici, inclusiv eu! Ia sa vedem... blogul scolii, ce naiba? Ia, e ceva nou pe aici?

        -Uhm.. haidee, te rog, da-mi telefonul! Ai uitat ca m-am ranit ieri? Imi esti dator... 

        -Nu, nu, nu, nu! Nu ti-l dau! Promite-mi sau vino sa-l iei!

        -Bine, gata, vin!  

Tocmai cand ma pregateam sa intru, aproape ca am dat peste el. Parea asa speriat, incat am crezut ca i se face rau. Nu intelegeam ce se intampla.

        -Bine, bine, o sa vin, promit. Nu te supara pe mine, sambata o sa fiu acolo!

        -Nu.. nu e asta. Uite!

        "Is it love?" se numea articolul de pe blogul scolii. Poze cu mine si V de pe langa masina, cu el punandu-mi bandajul erau peste tot. Macar de era adevarat tot ce era scris acolo, mi-ar fi placut mie! Tot ce am putut sa fac a fost sa las capul in jos, in timp ce imi simteam fata arzand. Ce era de facut acum?