No more dark and wild dreams

Oui, non, baguette

              -Eu propun sa ne despartim, zise Suga somnoros. S-a pornit dita ploaia si te miri pe unde au disparut derbedeii astia..

           -E o idee excelenta, aproba V. Eu cu Kan Ji-ah ii cautam prin casa, pe aici. Voi puteti sa mergeti pe afara. 

        -Da, e mai bine asa. Noi stim imprejurimile, o sa fie mai usor, confirma Suga.

        Eram foarte concentrata pe misiunea noastra si incercam din rasputeri sa ii gasesc pe cei doi, analizand sarguincios fiecare camera in care V ma baga. In schimb, el era foarte relaxat si ma tot intreba de ce ma grabesc, de ce sunt asa speriata. La un moment dat, cand nu mai stia ce sa-mi mai faca sa ma calmez, mi-a zis:

        -Eu cred ca ei vor sa fie singuri. Hai sa-i lasam singuri, poate cine stie.. un zambet cu subinteles zarindu-se usor pe fata lui.

        Ploaia ne-a lasat fara curent. Peste tot era intuneric bezna, insa asta nu ne-a impiedicat sa ne continuam discutia. Incercand sa nu o dau de gol pe Aiko, am zis:

        -Ei, ce sa iasa? Ce poate sa iasa?! Si daca raman singuri, ce se poate intampla?

        -Cine stie.. poate el se apropie de ea, uite, asa.. Poate.. o tine de mana, stai sa-ti arat cum.. Poate se apropie mai mult de ea, pana cand..

        Taehyung se apropiase atat de mult de mine incat acum eram intr-un colt al bucatariei. El ma tinea de mana si distanta dintre noi era atat de mica, incat acum ii puteam simti respiratia calda pe gatul meu. Am strans din ochi, asteptandu-ma in fiecare moment sa se intample ceva..

        -Poate ca o sa se joace cu parul ei, asa cum fac eu acum cu al tau... poate ca fata lui o sa se aplece spre fata ei, cu ochii inchisi, simtind in piept o dorinta arzatoare.. poate ca o sa inchida ochii si poate ca..

        Acum era momentul! Inima imi batea atat de tare incat am crezut ca o sa-mi iasa din piept! Taehyung statea aplecat asupra mea, in timp ce eu ma rezemam de un perete, si acum avea sa ma sarute! Eram in culmea fericirii!

        -... eh, ce tot vorbesc! E vorba de Jungkook aici, asta sigur nu face nimic! zise V si se departa de locul in care eram, razand. Stia ce a facut si ii placea al naibii de tare.

        -Iaa, de ce ai facut asta? Nu e frumos! Nu e frumos deloc!

        -Hehe! Hai, vii? O sa te las aici, imi zise el in timp ce continua sa mearga.

        Ca sa-l prind din urma, am fugit dupa el. Proasta idee: gresia din bucatarie era uda asa ca am alunecat si am cazut exact atunci cand eram foarte aproape de el. In disperarea mea, am incercat sa ma prind de mijlocul lui, dar nu am reusit. 

        Curentul a revenit exact cand mi-am dat seama ce s-a intamplat. Eu zaceam pe jos iar in fata mea aveam o priveliste minunata: boxerii lui V cu Spongebob. Nu am reusit sa ma prind de mijlocul lui, dar de pantalonii lui m-am prins, facandu-i sa pice.

        -Nu esti cam mare pentru Spongebob?! am zis eu razand in hohote.

        -Nu se presupune ca ar fi trebuit sa stii deja sa mergi? imi raspunse el, jenat. De cand te stiu, numai cazi!

        In timp ce noi eram in bucatarie, Suga si Kora cautau pe afara, amandoi sub aceeasi umbrela, ferindu-se de ploaie.

        -Ai inteles cum sta treaba cu m1, da? Suga incercand sa gaseasca subiect de vorba, apela la nemuritorul mi 1.

        -Da, e usor. E ca in rap, vine de la sine, nu-i mare lucru. Intelesesem din prima, voiam doar sa o scot pe Aiko atunci, zise Kora, privind melancolic luna.

        -Hm, zici asta de parca tu chiar ai stii ceva despre rap! spuse Suga rautacios. 

        -Spui asta de parca tu ai fi singura persoana care are o pasiune pentru asa ceva. Nu ma cunosti deloc.

        -N-am avut cand, dar as vrea sa te cunosc. Esti o persoana interesanta!

        -Multumesc. Am sa-ti pun o intrebare. Ce e cu profa de franceza, cum ai reusit sa scoti pozele?

        -Oui, non, baguette, le tour Eiffel! Vorbesc putin franceza, cu asta am cucerit-o! Ea era singura care putea sa ne ajute, platforma blogului e facuta de ea. Desteapta femeie, zau! A trebuit sa ies cu ea o data, si pentru blegii aia doi, as face orice. Oricum, n-a fost chiar asa de rau, chiar m-am distrat. 

        -Oh.. e bine atunci..

        -Te-a plouat! De ce nu zici nimic? Jacheta ta e uda, la naiba! Uite, ia hanoracul meu!

        -Ah, nu trebuie, merci. Sunt ok.

        -Nu te-am intrebat nimic, zise Suga in timp ce punea hanoracul lui pe Kora. Vrei sa stam aici? 

        -Da, e perfect. Si eu ma gandeam sa-i lasam singuri.. doar ca idee.

        A doua zi, am aflat si ce s-a intamplat cu cei doi, pe care toata lumea ii "cauta", dupa ce Aiko, aproape murind de fericire, ne-a povestit.

        -Hmm, dans cu Hoseok zici? De ce tocmai el? zise Jungkook in timp ce ii intindea niste planse lui Aiko, simtindu-i-se gelozia in tonul vocii.

        Cei doi descoperisera ca au aceeasi pasiune: amandurora le place desenul. Kookie, profitand de ocazie, a vrut sa ii arate fetei desenele sale pe care le tinea in biroul din camera sa si a lui V.

        -El mi-a propus... Stii, mie mereu mi-a placut sa dansez. As putea sa zic ca nu sunt chiar asa de rea, raspunse fata, citindu-i-se increderea in ochi.

        -Da? Eu chiar nu te cred... vocea lui Jungkook umplu incaperea acaparand sunetul ploii. Mmm, se pare ca va fi furtuna..

        Terminandu-si fraza, baiatul lua telefonul si puse o melodie foarte lenta.

        -Deci.. imi acorzi acest dans? 

        -Ahm.. d-da... 

        Kookie isi puse bratele in jurul fetei si amandoi pluteau pe ritmul dulce si suav. La un moment dat, privirile lor se intersectara si se lasara dusi de melodia care se armoniza perfect cu ploaia, intr-o simfonie romantica, intr-o atmosfera perfecta.

        Deodata, luminile se stinsera. Din cauza ploii, era o pana de curent. Fara a iesi din transa dansului si continuand sa se imbratiseze, s-au oprit. Acum, lumina lunii umplea usor golul dintre ei, apropiindu-i si mai tare. Respirau din ce in ce mai greu si din ce in ce mai aproape unul de celalalt, pana cand buzele lor s-au atins, sarutandu-se.