No more dark and wild dreams

Prieten sau dusman.

        Dupa ce am citit articolul si am vazut cat de clare sunt pozele, m-am rusinat si ingrijorat in acelasi timp, nu as fi vrut sa-i fac vreun rau lui Taehyung. Iesise de pe coridor inaintea mea, nu ne-am vorbit pana nu am ajuns la grupul nostru care deja se destramase. A plecat de langa noi razand, facandu-ma sa cred ca nu l-au deranjat prea tare acele poze, insa eu imi faceam griji in continuare. 

        Kora, butonandu-si telefonul nervoasa, se indeparteaza de Aiko si Jungkook incet, spunandu-le ca ma va ajuta cu facturile.

        In drum spre banca, eu eram destul de ocupata incercand sa gasesc o solutie la cele intamplate, iar Kora ma privea fara sa-mi intrerupa gandurile. La intoarcere, se opreste brusc si se aseaza pe o bancuta, ma asez si eu , nestiind ca si ea cauta  o solutie pentru problema mea.  Imi dezvaluie un singur lucru: vazuse pozele inaintea mea si dorea sa se ocupe singura de ele. Nu imi venea sa cred ca stia deja ce era in mintea mea, si o intreb nedumerita:

-        Cum de ai vazut articolul si nu mi-ai spus?  Credeam ca nu te mai intereseaza blogul scolii.

        Nu mi-a raspuns. Privea in jos de parca o mica floricica, ce se afla langa banca, ii trezise toate amintirile pe care dorea sa le stearga. " Blogul scolii" un subiect de care Kora nu voia sa auda. De ce? Poate pentru ca era condus de Han Mary sau pentru ca renuntase la postul de editor al blogului.

        Han Mary: momentan cea mai mare actrita a liceului nostru, in trecut, cea mai buna prietena a Korei. Intre mine si Mary a fost mereu o lupta pentru primul loc la olimpiadele scolare. Kora a renuntat la ea in momentul in care a devenit "o diva", nu din cauza ca se simtea mai prejos, ci pentru ca o trata insuportabil.  Cand Mary a vazut ca intre ea si Kora nu mai exista acea relatie de prietenie,  s-a hotarat ca din cea mai buna prietena, s-o transforme in cea mai mare dusmanca,  preluand astfel postul de redactor sef al blogului.

        Dupa ce a renuntat la blog, s-a apucat serios de muzica, cerandu-mi ajutorul la partea instrumentala . Stiind ca eu si Mary suntem permanent intr-o competitie, eram aproape sigura ca ma foloseste pentru a o face pe ea sa renunte la blog, dar dupa cateva  saptamani in care am fost nedespartite, ne-am dat seama cat de mult semanam si, de atunci, nu putem face nimic una fara cealalta.  Amintindu-si de toate acestea si de cat de apropiate am fost in ultimii ani, se ridica de pe banca, imi intinde mana si imi spune:

        - Haide , o rezolvam impreuna!

        Imediat cum Aiko  ne vede in parc, alearga spre noi si singurele cuvinte pe care le puteai auzi de la  ea erau legate de ziua in care noi ar trebui sa mergem sa-i vizitam pe baieti. Atunci eu imi cobor privirea, iar Kora ii explica totul, demonstrandu-i ca exista un motiv pentru care nu ne putem grabi cand vine vorba de aceasta intalnire.

        In timp ce priveam nepasatoare la o vrabiuta ce se scalda in apa unei fantani, primesc un mesaj. Tresar. Imi era putin teama sa-l citesc. Il deschid si raman  socata de continutul sau: "Hehe, Suga hyung s-a ocupat de problema, iti spun maine totul, V . " De unde naiba avea numarul meu?

        Dupa ce il citisem deja de cateva ori, incepusem sa ma intreb: pentru ce sa ma bucur mai intai ? Ca vrea sa ma vada si  maine sau ca nu vor aparea fotografii si cine stie ce scandaluri ? 

        Aiko imi vede zambetul , iar culoarea rosie a obrajilor mei se intindea pana peste urechi:

        -Aigoo, unnie, ai patit ceva?

        -Nu, adica nu stiu ...poate. Uitee!! 

        -Ooo, se intampla ceva! zise Kora, lovindu-ma cu cotul.

        Nu eram sigura care dintre  noi care se bucura, insa stiam ca tot drumul spre casa vom discuta un singur subiect.

        Vineri de dimineata am ajuns prima la scoala impreuna cu Kora  care mai mult se tara. Imi aranjeaza parul si zice zambind:

        -Kan-Ji cea dragutaa!

        Pana sa mai apuc sa zic ceva il vad pe Jungkook, insa V nu era nicaieri. M-am uitat la Kora care zambea in continuare si in urmatoarele secunde simt o mana calda pe umarul meu.

        -Neata, Aoleu, ai primit mesajul meu?

        Eu la fel de imbujorata, dau din cap fara sa zic ceva, dar el continua:

        -Veezi, ti-am spus eu ca se rezolva.

        -Mi-ai spus? zic eu putin confuza

        -Aaaa, nu. Oricum ,Suga a vorbit cu profesoara de franceza si totul a fost sters. Trebuie sa avem grija, zise el facandu-mi semn sa tac.

        "-Sa avem grija cu ce?" ma gandeam eu in sinea mea. Nu se intampla nimic intre noi sau cel putin, nimic de care eu sa stiu.

        Suna clopotelul, trezindu-ma parca dintr-un vis, iar el isi pune ochelarii, se indeparteaza putin sa fie sigur ca nu ne vede nimeni, imi face cu mana si fuge la masina. In ziua aceea, zambetul meu era mereu prezent, mai ales in ora de franceza. Cand am vazut privirea Korei, care se holba efectiv la profa, pana cand aceasta o intreba: " Kora, s-a intamplat ceva?" iar ea rezemandu-se de scaun si parand mai relaxata ca niciodata, pune un bot si raspunde dupa ceva timp:  " Nu. Nimic."

         Restul orei, Aiko era undeva sub banca, iar eu nu stiam cum sa o fac pe Kora sa nu se mai uite asa la biata profa.

        Sambata dupa-amiaza, mama ne-a condus pana in apropiarea casei unde urma sa ne petrecem seara si bineinteles, nu am iesit din masina pana nu am ascultat niste sfaturi si pana nu i-am promis ca vom fi cuminti. Cel care a venit sa ne ia, spre surprinderea noastra, a fost Jin. Probabil e singurul care are carnet, fiind cel mai mare.

                Dupa ce am facut cunostiinta si cu restul trupei, baietii ne-au aratat casuta lor. Nu era foarte mare, dar foarte frumos aranjata. Am vazut pana si sala lor de repetitii, unde ne-au facut si o mica demonstratie. Aiko se indragostise de acea sala, iar J-hope a fost de acord sa o invete cateva miscari, facandu-l pe Jungkook sa-si schimbe privirea.

        Ne-am simtit foarte bine impreuna, baietii ne-au pregatit o masa deliciosa. Dar nu dupa mult timp, Rapmon si Jin s-au retras spunand ca sunt foarte obositi.  Noi insa doream sa jucam un joc de care ne vorbise Jimin, in timp ce el explica eu observ ca suntem prea putini, lipseau Aiko si Jungkook. Nu actionez necugetat, ma gandeam doar cum sa-i spun Korei, stiind de cum ar putea reactiona, avand in vedere ca e vorba de Aiko, pe care uneori o trateaza exact ca pe un copil. 

Pana sa apuc sa zic ceva, Kora era deja in picioare:  

-Unde e Aiko?