No more dark and wild dreams

Final

        Ma concentrez. Pun capul pe banca, inchid ochii si, deodata, devin constienta de fiecare miscare. Incep sa simt aerul gadilandu-mi narile, ajungand in plamani si aceasta senzatie facandu-ma sa inspir mai indelungat, tragand tot mai mult aer, inspir, expir, inspir...

        Traiesc. Si asta e tot ce conteaza. 

        Inspir inca o data. Am facut-o!  Imi vin in minte toate orele pe care le-am petrecut studiind muzica, invatand sa cant la fiecare instrument. Ele nu conteaza acum. Nimic nu conteaza acum.

        Chitara face parte din mine. La fel si Han Mary.

        Se zice ca Universul iti da mereu inca o sansa pentru a-ti repara greselile. Simt ca asta a fost sansa mea, ca eu, Tae si Kora am putut arata lumii ca muzica reflecta sentimentele. 

            Am hotarat ca in ziua urmatoare, ziua de dupa concurs, sa mergem la raul Han, de data asta in formula completa.  O puteam vedea pe Aiko sprijinindu-si capul sfios pe umarul lui Jungkook care, desi avea cateva vanatai urate, se simtea destul de bine.

        -Oppa.. iarta-ma! Nu stiam prin ce ai trecut! Nici nu mi-am imaginat ca Han Mary poate sa faca asa ceva! sopti Aiko, pierzandu-si privirea in orizontul raului.

        -Eu te rog sa ma ieri, Aiko! Te rog sa ma ierti ca am putut sa cred ca ma inseli! Te rog sa ma ierti ca am reactionat asa! E din cauza ca tin la tine prea mult si.. am simtit ca se darama lumea pe mine.. 

        -Si eu tin la tine!

        -Awwww! SA-RUT, SA-RUT, SA-RUT, SA-RUT! se auzi corul format din Jimin, V, J-Hope si Rap-Mon.

        -IAAA! Perversilor! zise Jungkook razand.

        -Avem doua sticle de sampanie! zise Suga zambind. Rap-Mon, aduci tu sticlele alea doua din masina, te rog?

        -Imediat! 

        Baiatul a incercat sa se ridice, dar gravitatia a fost mai puternica. Impiedicandu-se in piciorul de fier al bancutei pe care statea, NamJoon zacea acum pe jos, ceva, totusi, amortizandu-i caderea.

        -Dumnezeul, IN HA! Esti bine? Iarta-ma, nu-mi vine sa cred! 

        Deodata, ochii stralucitori ai lui In Ha i-au atras atentia. Nu mai vazuse niciodata o astfel de licarire, iar senzatia ghemului pe care o simtea in stomac parea sa fie reciproca.

        -Scuza-ma ca sunt asa direct, dar.. ai vrea sa iesi cu mine undeva? spuse baiatul fixand un punct in departare.

        -Ahm... da.. zise fata rosind, simtind mana calda a lui NamJoon strangand usor mana ei.

        -As vrea sa tin un toast...pentru muzica! spuse Suga zambind.

        -...pentru iubitul meu destept! zise Kora uitandu-se mandra la Yoongi, moment in care baiatul a strans-o puternic in brate.

             -...pentru BTS, Jimin ni se alatura, fericirea citindu-i-se pe fata.

             -...pentru Han Mary, de ce nu? J-Hope spuse, razand.

            -...pentru In Ha si pentru tot sprijinul acordat, Rap-Mon zise, facandu-i cu ochiul fetei care rosi.

               -Oh, doar pupati-va odata! Suga zambi. Vreti sa fac iar ca-n Rookie King? Nu ma provocati! 

               -Lasa-i i pace, nesuferitule! N-am vazut asa ceva... il certa Kora.

              -As vrea sa toastez pentru simpozion. Pentru ca s-a terminat! raspunse Tae Tae stand sprijinit pe capota masinii, tinandu-ma in brate.

                -Pentru voi! Pentru ca sunteti grozavi! Pentru ca m-ati sprijinit, mi-ati acordat incredere si am gasit in voi  niste prieteni adevarati. Sunteti niste oameni grozavi. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de oameni care nici nu te cunosc. Nu regret ca v-am cunoscut, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, am spus, simtind cum raze de lumina radiau din sufletele noastre.

                   -Ce o sa se intampla de aici inainte? Tae se uita serios la mine.

                    -Ma intrebi asta de parca o sa murim.. viata ni se va descoperi in toate formele ei si vom avea timp pentru toate. Hai sa ne bucuram de prezent, ce zici? am raspuns.

                     -Perfect de acord! Stii.. acum ca avem ceva timp liber, mi-am amintit ca ti-am promis o bataie. 

                        -Tu? Mie? Ahahahhaha, ce amuzant esti, Tae! Cand?

                     -In debaraua ingrijitorului. Ce, nu mai stii? Vino aici, iti amintesc imediat! Hai, vino, unde fugi?

                     Baiatul fugi dupa mine, iar cand a reusit sa ma prinda, imi amintesc ca mi-a dat un mic trandafir si m-a certat pe motiv ca "i-am stricat momentul". Trandafirul avea atasat bilete la concertul lor, la The Red Bullet, la care eu, Kora, Aiko si In Ha am mers impreuna.

                    Am invatat ca va fi intotdeaua un motiv pentru care vei cunoaste oameni. Fie tu ai nevoie de ei pentru a-ti schimba viata, fie tu vei schimba viata lor. Universul nu greseste niciodata.

                      Unele prietenii sunt facute pentru a se inalta, pentru ca oamenii sunt pasari cu aripile crescute pe dinauntru, aripi ce, folosite cu intelepciune, inalta inima la cer.  Faptul ca eu, Kora, Aiko si, nu in cele din urma, In Ha avem o legatura atat de stransa chiar si acum este pentru ca gasim una in cealalta tot ceea ce fiecare, individual, nu am putea avea niciodata. Si asta ma face sa ma gandesc cat de norocoasa sunt ca le-am intalnit. 

                        Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca basmele sunt adevarate. Nu pentru ca ne invata ca balaurii exista, ci pentru ca ne invata ca ei pot fi invinsi. 

                               Nicio relatie nu e numai soare, dar doi oameni care impart o umbrela pot trece peste putina ploaie. Asta am de gand sa fac eu cu V. Mi-a dovedit tot ce trebuia sa stiu.

                                Cam asta ar fi povestea mea. Povestea in care visele mele "intunecate, salbatice" si nerealizabile s-au adeverit. Povestea care acum se sfarseste.

  Fara nicio indoiala, sfarsiturile sunt dureroase. Dar....

                                                                     ...nimic nu se sfarseste cu adevarat, nu-i asa?