No more dark and wild dreams

Zi-mi oppa

        -Serioooos? se auzira in cor vocea mea si a Korei.

        -Oh, Doamne, maknae-ul nostru creste! Cine ar fi crezut ca Aiko o sa fie prima care o sa aibe un prieten.. si ce prieten! am zis eu, amintindu-mi de Taehyung si de "poate, poate" al lui.

        Luni, la scoala, erau numai bisericute. Toata lumea parea sa dezbata cel mai nou subiect: noua postare de pe blogul scolii...

        -Mie mi-e si frica sa ma uit, am zis eu. Aoleu, ce a mai scris asta?! 

        -O sa citesc eu, zise V cu vocea lui groasa si minunata. Deci, sa incepem:

Sleepover la  casa Bangtan

        Weekend-ul trecut, am fost anuntati de o persoana care prefera sa isi protejeze identitatea, ca baietii nostri din faimosul grup BTS care a debutat anul trecut  au tinut o petrecere cu accente vulgare la ei acasa. Petrecerea s-a incheiat cu un sleepover, invitatele urmand sa isi petreaca noaptea cu ei. 

        Echipa noastra a reusit sa afle si cine sunt aceste 3 fete, dar va vom lasa pe voi sa ghiciti. Ei bine, cine ar putea fi? Va vom dezvalui tot adevarul miercuri. Pana atunci, bafta la examene! 

        - Fetita asta e nebuna! Auzi, ACCENTE VULGARE! Ce naiba am facut? zise Suga.

        -Voi nimic.. Jungkook paru rusinat.

        -Cum adica? Spune-ne si noua, macar sa stim la ce sa ne asteptam. Se gaseste nebuna asta sa mai posteze vreo poza, asta o sa fie sfarsitul formatiei, continua Suga suparat.

        -Adevarul e ca toti am facut cate ceva, chiar daca n-am facut de fapt nimic. M-am apropriat prea tare, doar incercam sa explic ceva, dar stiti cum e lumea. Se poate intelege altceva.

        -Ai dreptate, Taehyung. Eu i-am dat Korei hanoracul meu si am ajutat-o sa-si dea jos geaca uda. Iti dai seama ce iese daca se publica pozele?

        -Noi am dansat si poate parea ca faceam altceva, dar am fost cuminti.. cred.. Jungkook se inrosise la fata.

        -Ba, dar nu o avem pe profa de franceza? am zis eu, amintindu-mi dintr-odata ca nu imi facusem tema.

        -Daca mai ies inca o data cu ea, imi suna a nunta! Trebuie sa vedem cum facem, eu de iesit cu ea nu mai ies! protesta Suga.

        Se auzi clopotelul. Fiecare am intrat in clasele noastre si am inceput sa ne gandim la un plan de scapare. Daca Han Mary publica articolul, formatia se va destrama, iar cel mai probabil, noi vom muri. Va dati seama? Cele 3 fete care au dat o petrecere cu accente vulgare cu 7 baieti. 7! Viata mea se termina aici, gata. In pauza, Taehyung statea singur asa ca m-am asezat langa el si am zis:

        -Am o idee.. dar trebuie sa ma ajuti. Ceilalti nu pot afla despre asta. 

        -Kan Ji, imi place cand vorbesti asa cu mine. Ia zi, ce facem?

        -Trebuie sa ne strecuram diseara in biroul profei de franceza si sa parolam sau sa stergem blogul scolii. E o idee mareata, dar stiu cum trebuie sa o facem. Am nevoie de tine totusi.. ma ajuti?

        -Bineinteles ca te ajut. Suga hyung o sa scape si noi.. eh, noi mai stam ceva timp impreuna..

        Am rosit. Am stabilit detaliile si am hotarat sa ne punem planul in aplicare. Eram siguri ca asta era singura noastra sansa sa reusim si ne-am propus ca la urmatoarea iesire sa fim mult mai atenti.

      Ne-am intalnit la ora stabilita. Planul era simplu: urma sa ne incuiem in debaraua ingrijitorului, unde aveam sa stam pana cand toata lumea pleca si unde aveam sa dormim. Pana au plecat toti, amandoi am adormit.

        Cand am deschis ochii, Taehyung se uita fix la mine, cu ochii lui mari si adormiti.

        -Cred ca putem sa mergem acum, Aoleu. Hai sa-i terminam blogul fetei, imi spuse el cu o voce somnoroasa, care suna mai bine ca deobicei.

        Am pornit spre laboratorul de franceza. Clasa era impartita in doua incaperi: una in care erau bancile elevilor si catedra si un birou in care profa de franceza isi desfasura activitatile legate de informatica. Intotdeauna ma intrebasem de ce nu s-a facut profa de info, dar mi-am amintit ca liceul nostru nu era axat pe partea ce apartinea profilului real, asa ca profa era mai bine-vazuta asa, ca profa de franceza. 

        Taehyung a pornit calculatorul si am inceput sa ne aplicam planul. Imi dadusem seama de ce mi s-a parut asa de cunoscut prima data cand l-am vazut: il vazusem la olimpiada de informatica anul trecut. A fost printre premianti, mai exact locul 2, la diferenta de 0.5 puncte. Eram sigura ca o sa-mi fie de ajutor, plus ca nu ma deranja deloc sa petrec putin timp cu el.

        Eu stateam pe scaunul din fata calculatorului, accesand si reaccesand fisiere si foldere, cautand arhiva in care se afla blogul. V se ocupa de partea tehnica, incercand sa vada daca nu cumva exista un hard extern pe care il puteam fura, usurandu-ne munca.

        -La naiba, nu gasesc nimic! Femeia astea le-a ascuns bine de tot! am zis, frustrata.

        -Lasa-ma sa te ajut! si in momentul acela Taehyung se apleaca in spatele mele si ma cuprinde cu bratele cautand tastatura.

        -Ce tot se intampla intre noi?

        -Ce vrei sa zici, Kan Ji-ah? Nu se intampla nimic! zise el si zambi smechereste.

        -Stii bine ce vreau sa zic.. "poate-poate" si "imi place sa stau cu tine" si "intra-dupa-mine-in-toaleta" chestie... se intampla ceva ciudat..

        -Mmm.. sau.. poate ca ma placi! Ma placi, nu? Asta e problema! Ma placi si nu stii cum sa-mi zici!

        -E-eu, eu..  NU TE PLAC, LA NAIBA! Te gandesti numai la tine! Ma enervezi la culme!

        -Nu ma placi? dintr-o miscare brusca, ma stranse in brate. Si asta nu iti place, nu?

        Bratele lui nu imi dadeau voie sa respir, nu puteam face nimic. Deodata, mi-a intors scaunul si acum eram fata in fata.

        -Nici asta nu iti place, nu? Stii, eu ma uit acum la tine si imi vine sa... argh! Cate lucruri fac eu ca sa-ti dai seama ca simt ceva pentru tine si tu acum imi zici ca nu ma placi! De unde stii? Nici macar nu mi-ai dat o sansa! Dar nu-i nimic, mi-o iau singur!

         Mana lui calda si imbietoare era acum pe gatul meu, tragandu-ma usor spre el. Privirea lui imi strabatea si cele mai intunecate adancuri ale sufletului, in cautarea unui loc primitor in care amintirea lui sa se poata aseza. Nu a fost nevoie de multa stradanie si in urmatorul moment ii puteam simti buzele moi si calde pe buzele mele. 

        -Vezi.. stiam eu ca ma placi, imi sopteste el. Ai auzit si tu asta? Ah, uite, programul meu l-a gasit. 

        -Serios? Oh Doamne, am gasit serverul! Uite blogul! 

        -Siiii, delete! Suntem tari!

        -Hai sa dormim, am zis. 

        -Mmm, deja facem pe sefa? Ia, zi-mi oppa, ca sa-mi treaca!

        -Vezi ca dormi prin toaleta!

        -... am inteles...

         A doua zi, dupa ce am reusit sa ma schimb si sa ajung in clasa, motaiam cu capul pe banca. "Choi Kan-Ji, in biroul directorului" e singurul lucru pe care am putut sa-l deslusesc prin multitudinea de soapte si barfe vorbite in spatele meu, in timp ce Kora mergea cu mine.

        -Domnisoara, blogul scolii a fost sters. Stii ceva despre asta?

        -N-nu, domnule director.. aahm, de ce as stii?

        -Avem camere de filmat, domnisoara..