-C-c-camere de filmat? am inganat usor intrebandu-ma cum de nu m-am gandit la asta.
-Da, bineinteles. As vrea sa stiu ce faceai tu in scoala la ora 20. Si cu cine mai erai. In inregistrare se vad doua persoane, dar pe a doua nu am reusit sa o identificam. Cine e? Ai vreo legatura cu blogul?
Inima mea o luase la un trap nebun. Simteam ca lesin, camera devenea din ce in ce mai mica, iar eu nu reuseam sa gasesc nicio cale de scapare. Incepusem sa ma balbai, in speranta ca singurul meu neuron va ceda presiunii si va veni cu o idee buna:
-E-e-eu..
POC! se auzi usa trantindu-se.
-Domnule director, am auzit ca vreti sa ma vedeti.
- De fapt, nu, domnule. Am o problema cu aceasta eleva, o problema de comportament. O pandeste o exmatriculare.
- Choi Kan-Ji? Ea? Dar ce a facut tocmai ea? Realizati ca spuneti asta celui mai inteligent copil din scoala?! Ieri a stat toata ziua aici, pregatindu-se pentru simpozionul national la care va participa. Nu v-a spus? A fost cu mine.
Simteam cum mi se ridica o piatra de pe piept. Suga a fost foarte rapid de data asta, chiar nu ma asteptam. Simpozion national, auzi! Nu ma gandisem la asta.
-Asa este, domnisoara? Si de ce nu mi-ai spus?! Vei aduce o mare onoare scolii si ma bucur nespus de tare ca te-ai hotarat sa participi! Te rog sa imi ierti atitudinea, am crezut ca...in fine..
-Uitati, domnule director, formularul completat si fisa de inscriere pe care am primit-o! Domnisoara a insistat sa fie surpriza, dar acum, daca tot s-a aflat..
Formular? Fisa? Ce? Suga nu glumeste? Stai, adica eu chiar ma duc la un simpozion?!? Cred ca glumesti! SPER ca glumesti!
Am iesit din biroul directorului mai speriata decat intrasem. Simpozionul national era o adunare a profesionistilor si a consacratilor in domeniul muzicii, la care o simpla eleva de liceu ca mine, nu avea ce sa caute. Am intrat in clasa aproape plangand.
-Kan-Ji-ah, ce s-a intamplat?! S-a aflat, am fost descoperiti?
Biata Kora, oare cum aveam sa-i spun ca sunt o lasa? Cum aveam sa-i explic ca nu am curajul sa ma prezint acolo.. ca nu pot face nimic?
-Nu s-a intamplat nimic.. M-am lovit putin, atata tot. Inca ma doare mana de atunci, cu V. Cat despre director, nu te ingrijora, s-a rezolvat! am zis, schitand un simplu zambet, din pacate, fals.
In pauza, m-am intins pe canapea. Am lasat-o pe Kora cu Jimin, Aiko si Kookie care se hlizeau, citind un webtoon care le placea enorm. Ma gandeam cum o sa reusesc sa trec si peste asta, stiind sigur ca "buna mea prietena" Mary va participa. Nu voiam sa intru in competitia asta. Oare ce o fi fost in capul lui Suga? Pe scena, in fata oamenilor, fiind nevoita sa-mi infrunt vechea prietena care acum imi e dusman, care imi cunoaste foarte bine defectele, lipsurile, temerile...
Lacrimi.
O lacrima cristalina cazuse pe obrazul meu, lacrima ce imi confirma temerile..
-Aoleu..? Esti bine?
Ochii lui mari si ciocolatii ma priveau. Blandetea si caldura pe care o emanau puteau linisti orice suflet, oricat de tulburat ar fi fost acesta. Incredibil cum o persoana aparent puerila, poate fi asa de matura si intelegatoare! I-am povestit totul.
-Of, Kan-Ji bleg ce esti! O sa te ajut eu. Repetam amandoi, putem sa facem un moment artistic de neuitat! Sunt doua parti bune in treaba asta:
1. Nimeni nu a aflat de noi- parte pe care, aparent, tu ai uitat-o. Iaaa, zi-mi oppa pe bune, ca altfel chiar nu te iert!
2. Mary-aia, te cunostea, intre timp, te-ai schimbat. Esti o alta persoana, o persoana minunata-daca ma intrebi pe mine. Si muzica reflecta sufletul.. o sa vezi ca o sa fie bine.
-Hm... esti foarte dragut cu mine! Multumesc, oppa! Uite ca am zis-o!
-Am o idee! Ce zici sa iesim la club diseara?
-Club? Ai innebunit?
Nici nu am avut timp sa protestez, ca el deja a fugit sa zica grupului despre ideea lui geniala. Ah, copilul asta, cateodata l-as bate!
Bineinteles, cei din grup fiind mai nebuni ca V, au acceptat, asa ca in urmatoarea seara ne gaseam toti intr-un clubulet mic de karaoke pe care baietii l-au inchiriat ca sa "repete cantecele pentru urmatorul stage". Era o scuza foarte buna , asa ca eu, Kora si Aiko ne-am prefacut ca facem parte din staff-ul lor, ferindu-ne astfel de speculatii.
Seara perfecta: Aiko dansa cu Kookie si se vedea clar dupa privirile lor ca intre ei e ceva mai mult decat o simpla prietenie. Cateodata ii puteai vedea tinandu-se jucaus de mana. Eu si Kora stateam cu J-Hope si Jimin, facand glume pe seama lui Suga si a lui V care faceau karaoke, un fel de versiune trot a melodiilor ascultate de tineri in ziua de azi.
Dupa ceva timp, apare Rapmonster carand niste ladite.
-Am adus soju, baieti! Eu zic ca noi chiar meritam asta! Si am o idee: haideti sa jucam "never have I ever"!spuse el, ridicand din spranceana.
-Cum se joaca? intreba J-Hope.
-Fiecare zice un lucru pe care nu l-a mai facut, iar daca o persoana din grup a facut acel lucru, trebuie sa bea. Ce ziceti?
Toata lumea a fost de acord. Pe atunci, parea un lucru foarte interesant si amuzant. Aveam foarte multe lucruri pe cap si simteam ca am nevoie de ceva care sa ma destinda.
-Incep eu -continua el, luand initiativa- niciodata nu am dansat in ploaie.
J-hope, Jimin, eu si Aiko am baut, se pare ca noi suntem cei care dansam in ploaie.
Dupa fiecare fraza, descopeream alte lucruri despre noii mei prieteni: Korei ii era frica de broaste, V a mancat un paianjen cand era mic, J-Hope nu isi cunoscuse bunicii, iar Aiko era singura la parinti. De asemenea, dupa fiecare fraza zisa, mirosul de alcool era din ce in ce mai puternic. Ajunsesem sa fim destul de ametiti incat sa trecem la provocari la care in mod normal nu am fi raspuns:
-Niciodata nu am.. stiti voi.. zise Jimin, putin rusinat. Sunt pur, curat si cuminte! incerca el sa iasa din zona in care singur s-a bagat.
Toti ochii erau atintiti asupra noastra, iar noi de asemenea ne uitam la ei. Voiam sa stim cine e "initiat" in aceste taine, la care noi nu avusesem acces.
Prima victima: Jin. Nimic neasteptat, fiind cel mai in varsta, cu totii stiam ca el si-a facut "intrarea".
A doua victima: Kookie. Ohohoho, numai noi stim cate coate si-a putut lua Aiko in seara aia!
A treia victima si se pare ca si cel care bause cel mai mult: Suga. Nimeni nu a zis nimic, desi toti eram surprinsi.
- Randul meu: nu plac pe nimeni din aceasta incapere! zise Jin, nestiind ce razboi a pornit.
*scuzati intarzierea si faptul ca n-am mai postat, am fost foaarte ocupata cu scoala... spuneti-mi ce credeti si daca aveti vreo sugestie. Multumeeesc!*
CITEȘTI
No more dark and wild dreams
Teen FictionTotul incepe atunci cand liceul rival se desfiinteaza, iar in clasa noastra apare un tip interesant care va aduce cu el un nou inceput pentru noi. Prietenia noastra va fi pusa la incercare de greutatile pe care vom fi nevoite sa le depasim . Vom put...