Culorile sentimentelor ★Taekook☆

Capitolul 10

       Jungkook şi Yoongi îşi aruncă din când în când câte o privire, brunetul simţindu-se puţin incomod în preajma movaliului, dar având în vedere că el e cel mai bun prieten al lui Taehyung, trebuie să se împrietenească şi cu el.

       Jungkook a tras aer adânc în piept, după care a grăit:

       — Eu sunt Jeon Jeonguuk, dar prietenii îmi spun Jungkook, îmi pare bine să te conosc, domnule...

       — Min Yoongi. Continuă movaliul, brunetul întinzând mâna către el, iar acesta o prinde politicos şi o strânge uşor, zâmbind forţat. Ascultă aici piciule, dacă îl răneşti într-un fel pe Tae al meu, te omor cu mâna mea, ai înţeles?!

       Comportamentul lui Yoongi s-a schimbat brusc. Până acum câteva secunde era o persoană foarte drăguţă şi calmă, dar acum era o persoană pe care Taehyung nu ar fi recunoscut-o. Îl plăcea de ceva timp pe şaten şi voia să îşi împărtăşească sentimentele, dar nu dorea să îl piardă pe Tae, iar acum el e foarte gelos pe Jungkook care l-a putut obţine atât de simplu, deşi încă nu ştie prin tot ce a trecut Jeon ca să îl facă pe Tae al său, deşi nu cred că i-ar păsa de ceea ce a făcut el.

       Jungkook începe să se încrunte la spusele lui Yoongi, mici sudoare de transpiraţie curgându-i de pe frunte. Brunetul inspiră şi expiră calm, după care îi zice:

       — Nu îl voi face niciodată pe Taehyung să sufere, îl iubesc şi nu aş putea face asta. Yoongi nu ai dreptul să mă judeci când abia de ne-am cunoscut. Poate că sunt slab, poate că nu îl pot proteja, dar nu îl voi părăsi niciodată atunci când e în primejdie.

       Cuvintele lui Jungkook l-au uimit pe Yoongi, iar acesta a schiţat un mic zâmbet. El nu şi-a putut împărtăşi sentimentele şi acum Tae e cu altcineva. Poate că nu Taehyung e cel menit să fie cu mine, gândeşte movaliul, privindu-l lung pe brunet.

       — Mulţumesc, Jungkook. Te rog să ai mare grijă de el, câteodată poate face nişte...

       Acesta nu îşi termină fraza că este întrerupt de ţipătul lui Taehyung. Cei doi fug repede în bucătărie şi imediat cum intră simt un miros de ars. Jungkook deschide repede ferestrele, iar Yoongi îşi ia nişte mănuşi de bucătărie, opreste cuptorul şi scoate rapid mancarea pe geam.

       — Nu ar fi trebuit să te lăsăm singur în bucătărie, zice Yoongi, uitându-se furios la Taehyung. Dacă nu ştii să găteşti, de ce continui să o faci? Vrei să dai foc la casă?

       Taehyung îşi duce mâinile la spate şi freacă piciorul de podea şi lăsându-și privirea în jos, îi zice:

       — Ugh... Scuze hyung.

       Min oftează şi îi raspunde rapid:

       — Nu-i nimic, Tae, dar pe viitor să nu mai faci asta, ok? îl atenţionează el, iar Tae aprobă din cap. Acum unde vom mânca căci sunt lihnit...

       — Cunosc pe cineva care are un restaurant şi găteşte excelent. Restaurantul se numeşte DamiJin. Îi spune Tae, iar Yoongi pare mulţumit de acest restaurant.

       — Atunci haideţi să mergem. Zice Jungkook şi iese din casă, cei doi urmându-l.

       Tae, Jungkook şi Yoongi se duc la maşină, iar după ce Tae bagă cheile în contact şi porneşte maşina, merg spre restaurantul DamiJin.

---------------------------------------------------------

Sper că a ieşit bine capitolul. :'3

Vreau să vă mulţumesc că încă îmi citiţi şi îmi votaţi cartea, dar mai ales că mi-aţi oferit mii de cuvinte frumoase, înseamnă mult pentru mine. ❤💜💜❤

Apropo vrea cineva să îi dedic următorul capitol? :'}

TaehyungZaharel vor apărea şi scene de alea de care vrei tu în curând. ;))