Culorile sentimentelor ★Taekook☆

Capitolul 15

       Yoongi părăseşte clădirea fericit, aşteptându-l pe blond lângă uşa de la intrare. După puţin timp câţiva stropi de ploaie încep să-i ude hainele şi faţa albă, şi până la urmă blondul îşi face apariţia lângă el. Cel mic aruncă o scurtă privire spre movaliu şi îi înmânează o umbrelă neagră, dar el în loc să accepte umbrela, îl trage de mână şi îl apropie de el din ce în ce mai mult până ce buzele lor se ating puţin. Yoongi ar fi vrut să continue, însă când îl vede pe blond roşind la faţă şi panicându-se îi dă drumul la mână şi se îndepărtează rapid de acesta.

       — Îmi cer scuze, spune Min, lăsându-şi privirea în pământ încât să-şi vadă pantofii.

       Jimin clipeşte de două ori consecutiv încă gândindu-se la ochii pe care îi văzuse mai înainte. Ochii ciocolatii ai bărbatului şi faţa exagerat de aproape de a lui i-a făcut inima să bată alert, tot sângele începând să i se urce în oraji. În momentul în care domnul Min vrea să-şi ia tălpăşiţa, o mână micuţă îi prinde încheietura, făcându-l să rămână pe loc. Movaliul îşi întoarce încet capul spre el, privindu-l direct în ochi.

       — Totul e în regulă, domnule... Încearcă din răsputeri să-şi amintească numele lui, ştiind că l-a mai auzit înainte, dar nu-şi poate aduce aminte oricât s-ar strădui.

       — Min. Min Yoongi, continuă movaliul, privind mâna blondului pe încheietura sa, dându-şi imediat seama că nu era drăguţ tocmai ce făcuse.

       — Oh, scuzaţi-mă, răspunde cel mic îndepărtându-se de el.

       — Nu este nimic, Jimin, îi şopteşte cel mare la ureche numele, blondul mărindu-şi pupilele când îşi aude numele rostit de un om pe care nu îl cunoaşte deloc. Acum îl interesează să ştie de unde îi ştie bărbatul numele.

       — De unde... Nu apucă să-i pună întrebarea care îl macină căci este întrerupt de Yoongi.

       — Dacă vrei să afli, aş fi încântat să vi cu mine, spune şi arată spre maşina sa.

       Jimin nu ştie ce ar trebui să facă. Nu-l cunoaşte şi nici nu-i ştie cu adevărat intenţiile aşa că ar fi mai bine să nu meargă cu el, dar interesul său creşte cu fiecare secundă astfel încât ia o decizie pe care nu ar trebui s-o ia. Acceptă propunerea, iar Yoongi îi deschide portiera maşinii, lăsându-l pe cel mic să intre, iar el se duce în partea în care se află volanul. Băgând cheile în contact începe să accelereze până acasă la el...

       După câteva minute căruia lui Jimin i se păruseră de coşmar, ajung la destinaţie. Cei doi se dau jos din maşină, Yoongi intrând în casă îşi dă jos sacoul negru, mai apoi se întoarce puţin, văzând că Jimin stă în tocul uşii privindu-l.

       — Nu ai de gând să intri?

       Băiatul nu-i raspunde în schimb păşeşte în casă şi după ce termină să se descalţe admiră interiorul. Nu după mult timp vine lângă el Yoongi şi îl ia de mână trăgându-l după el până în camera sa.

       — Puteam să vorbim şi alt undeva, nu trebuia să mă aduci la tine acasă şi mai ales în camera ta, zice blondul începând să se panicheze, sperând că nu i se va întâmpla nimic.

---------------------------------------------------------

Hey, guys! :)

Ştiu că nu am mai postat de o lună şi vreau să îmi cer scuze, doar că în unele zile am avut foarte mult de învăţat şi de scris, iar în alte zile nu prea aveam chef să scriu.

Sper ca acest capitol să fie pe placul vostru. În următorul cred că ştiţi ce se va întâmpla ;))

Cât despre melodie nu are nici o legătură cu acest capitol, doar mi-a plăcut şi am zis s-o pun aici. Voi ce parere aveţi despre ea? :)

Cam atât am de zis.

Pe data viitoare. ❤💜