Culorile sentimentelor ★Taekook☆

Capitolul 11

       În treizeci de minute cei trei ajung la destinaţie. Se dau jos şi intră în restaurantul luxos, iar mai apoi se aşează la o masă aşteptând să vină chelnerul şi să le aducă meniul. În scurt timp acesta soseşte, iar Taehyung începe să îi zâmbească chelnerului.

       — Bună Namjoon! spune Tae şi îşi arată zâmbetul pătrăţos.

       — Salut. Zice cel mare şi pune cartea de meniuri pe masă, plecând rapid să ia comenzile altor clienţi.

       — Îl cunoşti? întreabă Jungkook, temându-se să nu fie un fost iubit de al lui.

        E adevărat că Taehyung nu iubeşte fetele; şi-a dat seama de acest lucru când se întâlnea cu una din colegele lui din liceu. Ei ieşeau aproape în fiecare zi în oraş şi fata îl iubea foarte mult pe şaten, dar Taehyung nu simţea nimic când era cu aceasta. Nu ştia de ce nu o putea empatiza şi pe ea, până când într-o zi a întâlnit un băiat brunet pentru care a început să simtă ceva mai mult decât admiraţie; îl iubea... Iar din acea zi el şi-a dat seama că îi plac bărbaţii şi nu femeile.

       — Da, este unul din cei mai buni prieteni ai mei. Va trebui să faci cunoştinţă şi cu Jin şi Jimin, zice şatenul, împreunându-și mâna cu cea a brunetului.

       Yoongi se uită zâmbind la cei doi îndrăgostiţi şi se ridică uşor de pe scaun. Nu vrea să îi deranjeze, vede cât de mult înseamnă Jungkook pentru Tae şi nu îşi mai doreşte să îi separe.

       — Unde pleci? Taehyung se uită încruntat la bărbatul cu parul mov, el voia să petreacă mai mult timp împreună ca să îl cunoască pe Jungkook, dar Yoongi nu voia asta, voia să îi lase singuri.

       — Scuze că plec aşa rapid, dar mi-am amintit că am ceva foarte important de făcut şi nu pot amâna, mă înţelegi tu.

       — Ugh... Bine. Spune şatenul, fiind puţin trist că trebuia să plece.

       Yoongi se îndreaptă spre ieşire, stând cu capul în pământ, iar din cauza neatenţiei sale se ciocneşte de cineva, iar o farfurie îi scapă băiatului de care s-a ciocnit, ajungând să se spargă şi toată sala să îşi mute privirile pe ei. Movaliul îşi ridică privirea din pământ, astfel ajungând să privească minunatul chip al blondului.

       — S-Scuzaţi-mă, d-domnule, zice bâlbâit blondul, făcând o plecăciune în faţa lui în semn că îi pare rău.

       — E în regulă, oricum a fost vina mea, deci eu ar trebui să îmi cer scuze...

       Yoongi se uită adânc în ochii ciocolati ai blondului, muşcându-şi uşor buza de jos. Vocea lui era la fel de drăguţă ca şi el.

       Cei doi nu au mai spus nimic şi movaliul a ieşit din rastaurant, amintindu-şi de vocea şi chipul îngerului care îi apăruse în faţă, iar la masă Taehyung şi Jungkook au văzut totul.

       — Ştiam eu că sunt perfecţi unul pentru altul, spune şatenul zâmbind larg. El chiar se potriveşte cu Jimin.

       — Ai dreptate, chiar se potrivesc. Zice brunetul zâmbind, ştiind că acum Taehyung e doar al lui.

       În scurt timp Namjoon vine să le ia comanda.

       — Şi v-aţi decis ce să mâncaţi?

       — Da. Dar mai întâi Namjoon el e Jungkook, iubitul meu.

       — Încântat. Zice Namjoon şi îi întinde mâna, Jungkook prinzând-o politicos.

       — De asemenea.

       — Şi Jungkook tu ce vrei să mănânci? îl întreabă Tae zâmbind.

       — O salată.

       — Atunci și eu vreau acelaşi lucru.

       Namjoon trece pe listă comenzile celor doi şi pleacă imediat la Jin să le pregătească. În scurt timp, acesta se întoarce cu mancarea lor, iar după ce cei doi termină îi dă banii şi pleacă spre casa lui Taehyung...

---------------------------------------------------------

Sper să fi ieşit bine capitolul... Următorul cred că va avea scene 18+ :)) O să încerc să fac capitolul următor cât mai minunat. ❤❤

Enjoi! ｡^‿^｡