Destine intersectate

Capitolul 7

O părăsise din nou. Zilele ei de bucurie se întrerupseră mult prea repede decât ar fi dorit și din nou își lăsase puiul singur, nu din dorință ci din obligație. Când telefonul sună duminică dimineață știa că trebuie să plece și ura lucrul acesta. Ar fi dorit să rămână lângă ea să o strângă în brațe, ar fi dorit să fie acolo. Mai intră o dată în camera micuței și după ce o sărută și încercă să își repete cât să se convingă că face ceea ce trebuie plecă cu moralul la pământ.

Când intră pe ușa sediului privirea ei părea că dorește să străpungă tot ce îi ieșea în cale. Salută apatică pe cei ce îi întâlni însă fără a sta de vorbă cu cineva și își continuă drumul până în camera unde avea să se întâlnească cu restul. Holul era mai plin decât în mod obișnuit și lumea alerga dintr-un colț în celălalt de parcă avea să fie sfârșitul și făcându-și loc printre oameni reuși să ajungă în fața ușii și intră răsuflând ușurată când îi văzu pe ceilalți acolo.

Privirile tuturor se îndreptară spre ea imediat ce intră și o scanau din cap până în picioare. Trecu cu privirea de la unul la celălalt și salută din cap fără a se obosi să mai zică ceva și luă un loc pe canapea lângă prietena ei.

Tensiunea din cameră putea fi tăiată cu un cuțit căci nimeni nu îndrăznea să vorbească, dar neliniștea se simțea mult prea pregnant decât ar fi dorit vreunul din ei. Persoana spre care Raven nu își întoarse nicio secundă privirea o ațintise de când intră pe ușă și așteptă ca femeia să zică ceva. Edan se înfurie subit și încercă să facă abstracție de faptul că a fost ignorat în mod deliberat și să treacă la motivul pentru care îi strânse pe toți acolo.

-Bun, văd că v-ați strâns cu toții și putem începe, vorbi printre dinți și ochii lui nu o părăsiră pe cea care se încăpățâna să nu îi ofere satisfacție. Cazul de data aceasta este reprezentat de o familie întreagă care a fost ucisă, vorbi Edan clar și răspicat din spatele biroului, cel sau cea care este vinovat a ucis până și câinele familiei, avem suspecți, dar nicio pistă sigură, am nevoie de voi să investigați și să prindeți vinovatul, termină de vorbit și așteptă un răspuns din partea celor prezenți deși răspunsul era deja evident.

-Vreau să lucrați în echipă și fără să vă asumați riscuri mortale, spuse apăsat și când văzu că toți aprobară, mai puțin Raven care nu părea să acorde vreo importanță lucrurilor spuse de el se simți nevoit să se asigure că și ea a auzit. Raven cumva nu am fost suficient de clar sau vrei să rămâi la sediu? vorbi încordat și își arcui o sprânceană în direcția ei.

Ei bine dacă el credea că de data asta Raven avea să cedeze, se înșela, era ceva caracteristic la ea să fie nesăbuită și să își asume riscuri și de cele mai multe ori reușise să îi prindă pe cei pe care îi căutau, deși se puse în situații limită. De data asta Raven își întoarse privirea plictisită spre el și zâmbind ironică aprobă deși cu toții știau că o face de ochii lumi. Privirea ei plictisită luă foc când făcu contact cu a lui.

-Da s-a înțeles, rosti fals după câteva secunde în care privirile lor purtară un război mut unde niciunul nu renunță.

Ceilalți care se aflau în cameră se întrebau care e problema celor doi de fapt, căci era mai mult decât evident că atitudinea lor era asemănătoare a doi lei ce urmau să se lupte pentru o pradă.

-Avem detalii despre caz? își făcu într-un final curaj să întrebe Sandra care realiză repede că situația nu se duce într-o direcție prea bună mai ales că niciunul nu avea de gând să renunțe din câte se pare.

Renunțând la războiul mut și întorcându-și privirea în cealaltă direcție cât să se rupă de privirea verde ce îl tulbură Edan se forță să răspundă chiar în momentul în care telefoanele celor 4 începură să sune.