IuBiRe iN PaȘi dE DaNs{pauza}

Prolog

Astăzi fiind o zi mohorîtă,prefer sa stau in casă, in fata televizorului cu un bol mare de popcorn.Este sambata asa ca nu am ore.Mama este plecata la firmă iar tatal meu este intr-o calatorie de afaceri.Amandoi sunt oameni renumiți in domeniul imobiliarelor si detin o firma care este destul de renumita, aruncandu-ma pe mine in randul aristocratilor,desi eu nu sunt adepta acestor extravaganțe si dorinței de afirmare in lumea bogătașilor ci mai degraba imi plac lucrurile simple,cum ar fi,de exemplu, aceasta zi banala de sambata in care eu ma relaxez in fata televizorului cu un bol de popcorn, reusind astfel sa evadez din infernul la care ma supun cei doi părinți. Mama este o femeie autoritară si vesnic nemultumita de mine iar tatal meu este omul rece si mereu ocupat.Eu sunt fata retrasă,buna de nimic in afara de carte.Nu sunt cu adevărat asa,dar parintii mei mereu imi implementeaza ideea ca nu sunt in stare de nimic si atâta timp cat vreau sa traiesc,trebuie sa ascult de ei si sa învăț pentru a moșteni mai târziu afacerea familiei.Desi am urmat liceul de economie,materia principala fiind contabilitatea,la alegerea părinților, visul meu a fost si va ramane, acela de a dansa.Imi doresc sa urmez cursul de dans din cadrul Universitatii Middlesex din Londra si cum parintii mei nu au fost de acord cu acest hobby al meu,nu am avut decat sa facem un acord in urma caruia eu excelez in studierea contabilității pentru a putea moșteni afacerea familiei cand va fi momentul si apoi imi pot urma visul mergand la Universitatea Middlesex.Pot spune ca sunt multumita si asa,decat sa nu pot face ceea ce imi doresc,deloc.

Acum,fiind ultimul an de liceu si ultimul semestru fiind pe terminare,urmeaza balul de absolvire care va avea loc sambata următoare. De abia astept sa termin liceul,ca mai apoi sa fac ceea ce imi place.Dansul ma ajuta sa trec peste toate stările proaste pe care le am din cauza părinților, ma ajuta sa ma deconectez de realitate si imi umple inima de bucurie si corpul de energie.Ori de cate ori aud o melodie care imi place,in mintea mea se desfasoara o adevarata coregrafie pe care imi doresc sa o pun in practică. Ma simt atat de libera,de vie prin dans si ador sentimentul pe care il am in acele momente.In urma rautatilor celor din jur,si neincrederii in mine,am devenit o persoana închisă iar dansul este singurul mijloc prin care ma pot elibera,prin care pot exprima ceea ce simt.
In realitate,eu sunt vazuta ca oaia neagra,ca fata buna de nimic,de catre părinți iar in ochii colegilor sunt ciudata cu ochelari si coada de cal iar ca fel principal de mancare imi sunt cărțile.....mda....tipica tocilara.Nu pot spune ca nu au dreptate,chiar imi place sa învăț iar socializarea nu prea se mai numara prin punctele mele forte,nu cand, treptat, mi s-a imprimat in minte ca nu sunt buna de nimic,din spusele parintilor.Da,sunt duri cu mine,dar nu am cum sa nu ii iubesc,pana la urma ei mi-au dat viață si nu au fost din totdeauna asa.Societatea si responsabilitatile care au venit odată cu preluarea afacerii i-au schimbat radical si pe mine odata cu ei. ...