IuBiRe iN PaȘi dE DaNs{pauza}

Cap.8

Ayan Pov.

Sunt atat de nervos.Nu stiu de ce simt atâta rautate in momentul cand il vad pe ala ca o tine de mana pe Loraine.Nu vreau decat sa ii rup mana aia de o atinge.Incerc sa il despart de ea,dar ea alege sa plece cu el.Ma lasa in urma si pleaca cu el?Credeam ca este specială dar se pare ca este ca toate celelalte,mereu in căutare. Dupa ce pleaca cu el,aleg sa plec la garaj,unde incerc sa imi scot gandurile si imaginea lor cu ajutorul dansului.Simt cum corpul imi oboseste doar dupa 30 de minute de dans,cand inainte dansam ore intregi si ma simteam tot plin de energie.imaginile cu ei doi imi acapareaza mintea din ce in ce mai mult,in loc sa dispară. O vad cum intra in garaj....am impresia ca este doar imaginatia mea,dar atunci imi vorbeste.
Ea:Hei,ai plecat,vroiam sa vorbesc cu tine.
In momentul acela am rabufnit si am lasat toata rautatea care ma cuprinsese sa iese la suprafață, atacand-o pe ea.
Eu:De ce ai venit?Nu te-a multumit ala?
Ea:Ce??Sa ma multumeasca?Despre ce tot vorbesti?
Eu:Nu te mai preface.Ai zis ca nu te pricepi la socializat,dar asa ai plecat cu ăla afară. Acum ce mai vrei?Vad ca te descurci si singură.
Ea:De ce esti nesimtit cu mine?Da,mi-a fost greu si inca imi este sa socializez cu altii,dar am plecat cu el pentru tine.Nu am vrut sa patesti ceva din cauza mea.Si in plus,doar am vorbit,mi-a propus ceva iar eu l-am refuzat.Si acum am venit dupa tine,dar se pare ca am facut o prostie cat mine de mare.Stiam ca nu va iesii nimic bine si ca tot singura imi este mai bine.

Vad cum lacrimi i se strang in ochi si dau sa se scurga pe obrazul fin si alb iar in secunda urmatoare se indreapta spre iesire in fuga.O strig,dar nu imi raspunde si nici nu se opreste.Off,doamne,ce am făcut?Stiu ca nu merita sa ma port asa cu ea,dar nu m-am putut abtine.De ce?De ce am simtit rautatea aceea la vederea celor doi de mana?De ce am izbucnit asa in fata ei?De ce nu am putut sa o ascult si am inceput sa ii arunc cuvinte dure?Acum,simt ca imi este mai rau decat inainte....daca inainte simteam furie,acum simt o durere in piept si tot ce imi doresc este sa o gasesc si sa o strang in brate.Am fost cu atatea fete,dar pentru nici una nu am simtit mai mult decat atractie,decat dorinta carnală....Pe ea o doresc in toate felurile....O doresc atât cu trupul cat si cu sufletul.Vreau sa o fac sa zâmbească.Dar nu am reusit decat sa o fac sa sufere mai mult.Sa planga....desii i-am promis sa ma lase  pe mine sa o fac sa isi deschida sufletul fata de prieteni,mai mult fata de mine,recunosc,dar se pare ca am dat greș....Nu,nu o pot lasa asa...trebuie sa o fac sa ma ierte.O sa merg la ea acasa si o sa vorbesc cu ea.

Loraine.
Ajunsa acasa,obosita de la atata plans,ma asez pe pat,fara sa ma mai dezbrac si adorm imediat.
Ma trezesc brusc in urma unor batai in usa.Ma uit la ceas si vad ca se facuse deja ora 5.30,ma ridic si merg sa deschid.Incerc sa ma uit pe vizor,dar nu se vede nimic,negru.Imi iau inima in dinti si deschid....atunci el intra peste mine si inchide usa in urma lui.
Eu:Ce cauti aici?Ce mai vrei?Nu ai terminat de vorbit si vrei sa continui?Te rog sa pleci.Stiu deja ce vrei sa mai spui asa ca nu este nevoie sa iti racesti gura.
Ayan:Te rog sa ma ierti.Nu stiu ce m-a apucat,dar eram foarte nervos.Stiu ca nu ai nici o vina,dar te rog sa imi mai dai o șansă, promit sa te fac sa ai incredere in mine.
Eu:Imi pare rau,dar nu pot.Daca inainte mai aveam o farama de speranta ca voi reusii sa imi fac prieteni,acum nu mi-a mai ramas nimic.Si nici nu mai vreau.Imi este mult mai bine singura.
El:Te rog,iarta-mă si lasa-ma sa iti fiu alaturi.
Eu:Te iert,dar nu pot sa mai fiu prietena cu tine.Nu o sa mai fie nimic in afara de parteneriat la scoala si atat.Acum,te rog sa pleci.Vreau sa stau singură. Il iau de mana si il scot afara apoi inchid ușa cu cheia.Nu vreau sa mai fiu ranita...oricum,dupa ce termin scoala,o sa ma intorc la ai mei si o sa lucrez cu ei in firma asa ca mai bine sa nu imi fac legaturi pe care sa fiu nevoita sa le las in urmă. Asa este mai bine.Incerc sa ma imbarbatez,dar un mesaj imi apare pe telefon.

"Imi pare extrem de rau pentru iesirea mea,dar te rog sa nu renunti la noi,la gasca,la tot ceea ce ai realizat in astea cateva zile.Promit sa ma tin la distanta emotional fata de tine,dar nu abandona gasca.Te asteptam diseara la club 300,unde stabiliseram sa ne intalnim cu totii."

Desi,sunt constienta ca este mai bine sa nu imi fac prieteni,ceva ma indeamna sa nu renunt la ei.Are dreptate,ar fi pacat sa renunt acum,dupa ce m-am straduit sa obtin asta....pentru ca eu stiu cel mai bine ca nu mi-a fost usor sa ma imprietenesc cu ei si nu din cauza lor,ci a mea.Acum cand am trecut cat de cat peste traumele mele,nu o sa renunt.Ma ridic,merg la baie unde imi fac un dus fierbinte si incep sa ma aranjez.Ma imbrac si pornesc spre club.O sa mentin distanta fata de el si  o sa incerc sa ma distrez cu ceilalti.