SUBJUGAT ROMAN +18

C A P I T O L U L 6

La Media este AMORA 🙈

Nu vreau să deranjez, spun și mă îndepărtez de el vrând să plec dar mă prinde de braț oprindu-mă.

- Sub nici o formă nu pleci, spune. Nu ai idee cat te-am cautat. Stai aici, îi spun să plece, spune apoi mă sărută și iese din bucătărie pe mine lăsându-mă zâmbind cu gura pana la urechi.

~ E D W A R D ~

- Sub nici o formă nu pleci, spun. Nu ai idee cât te-am căutat. Stai aici, îi spun să plece, îi vorbesc apoi o sărut și ies din bucătărie frecându-mi fața nervos și șocat. Nervos pentru că ce-l de la ușă m-a deranjat iar șocat pentru că Amora tocmai urmă să îmi facă felație{1}. O Dumnezeule! Sunt atât de excitat încât simt că explodez.

Deschid nervos ușa aproape trântind-o de perete iar cand văd cine este aproape că îmi vine să turbez.

- Melody?? Întreb. Șocat pentru a nu știu câta oară în seara asta. De fiecare dată când deschid ușa asta parcă e vrăjită să mă șocheze, de data asta într-un mod ne plăcut. Mă sprijin de ușă în speranța că picioarele mele nu o să mă lase să cedez nervilor, excitație și emoțiilor din cauza femei ce mă așteaptă cuminte în bucătărie să o satisfac.

- Bună Ed, spune și trece pe lângă mine intrând în casă. Mă încrunt și mă aprind pe loc. Uite știu că nu ar...Dar nu apucă să termine propoziția pentru că o prind de o mânecă și o trag spre ușă afară.

- Te-am invitat cumva să intri în casă MEA? întreb nervos aproape mârâind.
Ia să nu te mai prind pe aici. Ști bine că nu ești bine venită, vorbesc mârâind aproape.

Sunt ofensat și jignit. Tot ea îmi dă papuci sub pretextul vezi Doamne "Îmi placi dar nu te iubesc" și tot ea are nesimțirea să îmi bată la ușă. Ființa asta e fantastică. Sunt uimit de nesimțirea de care dă dovadă. Cum am putut sta lângă o asemenea femeie. Pff "femeie" auzi la mine. Nici nu mi-am dat seama că ea este doar o copilă imatură pe lângă femeia, regină ce mă așteaptă dincolo.
Am atâtea emoții amestecate de nici nu mai știu cum să le sortez. O privesc pe fata ce acum câteva zile credeam ca e tot ce îmi doresc și nu îmi vine să cred ce naiv am fost. M-am lăsat influențat de aparențe de colegi de prieteni. De faptul că eram "minunați împreună", că "ne potrivim atât de bine". Am fost cu ea pentru că îmi plăcea cum eram privit când eram împreună îmi plăcea să fim lăudați. Pentru că în ziua de astăzi societatea îți controlează viața iar dacă nu faci ca ei nu mai faci parte din ea. Pentru că viața e crudă și oamenii sunt răi.

- Edward îmi pare rău că am intrat așa, e din obișnuință, spune fâstâcindu-se. Am venit doar să încerc să te conving să îmi mai dai o șansă...

- Esti penibilă, o întrerup aproape ținând la ea. Cu ce drept și cu ce tupeu vi la mine încercând să mă "convingi" să îți mai dau o șansă când tu ai fost cea care doar mă "place" nu m-a iubit, scuip cu venin vorbele și aproape că nu mă recunosc. Eu nu sunt așa. Dar deja simt cum nervi au pus stăpânire pe mine și cum toată frustrarea ieșea la suprafață, așa că continui: Ce ? Te-a părăsit câcatul cu ochi pentru care mai lăsat? Mă crezi prost? Totul mergea bine și din senin, brusc tu ți-ai dat seama că mă placi și nu mă iubești. Fantastic ! Te-ai gândit mult? Câte zile ți-ai strofocat căpușorul ăla blond? O întreb în batjocură în timp ce o bat cu două degete în cap dar aproape că mă lasă picioare in momentul în care aud zgomotul de toc provocat de sandalele Amorei care se îndreaptă spre noi.