SUBJUGAT ROMAN +18

C A P I T O L U L 2

♤♤♤

Indepartez bucata de material de la nas și iau foaia în mâna ca mai apoi să citesc un singur cuvânt:

" AMORA "

Zâmbesc ca un tăntălau și mă ridic de pe pat. Pun chiloței pe noptieră și îmi caut cu privirea boxeri dar mă dau batut că oricum merg la duș. Așa că îmi fac un duș rapid și îmi caut o niște haine. Arunc pe mine o pereche de boxeri, niște pantaloni de trening si un tricou și merg în bucătărie să îmi fac o cafea bine meritată.

Ajuns în bucătărie pun rapid de o cafea ca după să îmi fac omletă. In timp ce îmi făceam omleta aparatul de cafea mă anunță că băutur magică e gata. Pun omleta in farfurie alături de două bucăți de șuncă și pâine ne prăjită pentru că mi-a fost lene să o prăjesc. Pun farfuria pe masa si ma îndrept spre aparatul de cafea. Îmi pun o ceașcă mare și mă pun apoi la masă începând să mănânc cu poftă. Având în vedere ce noapte am avut e normal să am o foame de lup. "AMORA" ce nume frumos. Oare ce înseamnă? Mie îmi sună a dragoste ? E posibil ca numele ei sa semnifice dragostea? Brusc un gol în stomac s-a format și pofta de mâncare a dispărut. Împing cu greață farfuria din fața mea si iau o gură de cafea dar gândul tot la ea îmi este. Sper să o reîntalnesc !

Soneria telefonului meu mă întrerupe din gândurile mele. Așa că mă ridic de la masa si merg direct in camera după el. Mă încrunt la ecranul telefonului atunci când citesc numele fostei mele pe el dar decid oricum sa raspund fiind curios sa văd ce vrea. Cel mai probabil pe mine înapoi. Sunt o bunăciune să fim serioși acum cine nu m-ar vrea?!

-Alo!

- Bună Ed!

- Bună să-ți fie inima, îi răspund inapoi zâmbind diabolic atunci când și-a dat seama de tonul meu ironic.

- Uite vreau doar să îmi cer scuze...

- Bla, bla, bla am mai auzit asta înainte. Ce ar fi să vi și tu cu ceva mai nou. Cum ar că ți-ai dat seama că mă iubești și mă vrei înapoi, spun plin de sine și aproape că izbucnesc într-un ras isteric cand ma gandesc la fața ei in acest moment.

- Poftim? Ce? Nu pot să cred că nătăraul de Josh ți-a zis, țipă ea frustrată in telefon iar eu încep să râd.

Ce am nimerit-o pe asta. Știam că așa se v-a întâmpla.

- Nu te mai vreau Melody. Și ca să ști spun gesticulând fiind conștient de faptul că nu mă vede, nu am vorbit deloc cu Josh de ieri, pur și simplu făceam mișto.

- Am fost o fraiera că nu mi-am dat seama...

- Ști, o întrerup din nou sătul de scuzele ei, uneori nu îți dai seama ce ai avut lângă tine de cat atunci când îl pierzi. Tu ai luat decizia asta iar eu ți-am respectat-o. Nu te mai umili atât cu scuze ieftine care nu își au rostul. Eu nu sunt gară să vi și să pleci când vrei tu. Odată ce ai luat decizia de a pleca, pleacă și nu te mai întoarce, spun nervos și îi închid in nas ca mai apoi să-l sun pe Josh. La al doilea ton de apel vocea răgușită a prietenului meu se aude.

- Alo...

- Care e treaba cu Melody ? Izbucnesc eu la telefon.

- Încet amice. M-a sunat aseară, de fapt dimineață în jur de 2 și ma întrebat dacă ești cu mine, eu fiind la petrecerea lui Dimi ea gândindu-se că ești cu mine pentru că te-a tot sunat și nu ai răspuns. Era îngrijorată și am început si eu să mă îngrijorez auzind-o pe ea. Asa că am întrebat-o ce s-a întâmplat. Și ea mi-a zis. După care M-am linistit pentru că știu că tu nu ești genul de om care să facă porcării mari in afară de o băută bună așa că am fost sigur că trebuie să fi printr-un bar pe undeva, explică Josh iar eu stau ascultând încruntat și gândindu-mă la cât de bine mă cunoaște și la faptul că nu îmi amintesc să fi sunat telefonul noaptea trecută.