SUBJUGAT ROMAN +18

C A P I T O L U L 16 🔞

O săptămână mai târziu...

~~ E D W A R D ~~

Sâmbătă dimineață.
Ora 5 A.M.

Dau pe gât și ultima picătură de alcool ce era în pahar. Privesc în jur și pufnesc în râs. Un râs amuzat, aproape isteric. Amintirile dând năvală în mintea mea.

"Mai comand un al cincilea pahar în timp ce aștept îmi plimb privirea prin încăpere. Se pare că am rămas doar eu și fata ce am văzut-o și când am intrat in bar."

Instinctiv capul mi se întoarce spre scaunul unde Amora stătea în seara în care am văzut-o pentru prima dată.

" Era îmbrăcată într-o pereche de blugi normali, o bluză ce îi lăsa umeri goi de culoare roșie, in picioare niște sandale ce arătau trăsnet, părul ii era lung prins într-o coadă..."

Mi se părea amuzant cum acea amintire cu ea îmbrăcată într-o ținută de stradă mi se părea atât de stranie acum, știind cât de mult poartă rochii de birou și parul desprins. E așa de ciudat că am impresia că în acea noapte am cunoscut o alta persoană ce nu seamănă aproape deloc cu cea de acum... Și totuși momentul în care am ales să ma așez lângă ea mi-a schimbat viața... Și acum țin minte impactul ce la avut asupra mea mirosul său atât de exotic și frumusețea ei atât de năucitoare pentru sufletul meu...

"Dacă tot sunt singur mă ridic de pe scaun luându-mi și paharul de pe bar, apoi mă așez lângă ea. În ciuda mirosului de alcool ce era in încăpere si de la mine, ea mirosea atât de frumos. Un parfum exotic, nici nu pot să îmi dau seama ce contine sau să compar. Tot ce aș vrea acum e să îmi bag nasul in scobitura gâtului ei și să o adulmec ca un câine în călduri. Clipesc de mai multe ori ca să îmi revin din transă și îmi curăț gâtul ca să îi atrag atenția.

Se întoarce iar tot ce fac e să mă holbez ca un tăntălau. Era atât de frumoasă, avea un contur al feței bine definit, un năsuc mic, niște buze voluptoase date cu un ruj roșu aprins, iar ochii îi avea de un căprui intens spre verde ce îmi făcea inima să tresalte. Ochii ei erau atât de nexpresivi, nu puteam citi de cat o urmă de curiozitate. Un fior îmi străbătu' întregul corp semn că mă avertizează că nu e bine ce fac. Dar până la urmă sunt singur și nu fac nimic rău sau neobișnuit.

Scot la iveală unul din zâmbetele mele și îmi pun mâinile pe bar.

- Bună, spun încă zâmbind și privind-o fix în ochii.

- Bună, răspunde și ea ridicând o sprînceană prefect pensată.

- Nu ai vrea să fim parteneri de pahar, întreb în timp ce îmi ridic paharul de pe bar. Ști tu!? Să nu bem singuri, continui.

Zâmbește în colțul gurii si se lasă pe spătarul scaunului în timp ce își ia de pe bar paharul, ridicându-l în sus în semn de noroc. Ridic și eu apoi îl beau pe tot din două înghițituri la fel făcând și ea.

- Cum te numești? O întreb. Ea mă privește lung dar la fel de nexpresiv. Nu o pot citi deloc și misterul domină în ochii ei.

- Ce ar fi să terminăm cu vorbitul ăsta fără rost și să facem ce ne dorim amândoi să facem. Până la urmă vorba multă sărăcia omului... "