Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 1 0

ZECE

_

"Ți-am spus să taci din gură, prostuțule."

Aceea a fost prima dată când Chenle l-a sărutat pe buze. Să spunem doar că Jisung nu a crezut că această zi avea să vină vreodată. Iar când a venit, nu a fost pregătit deloc.

Doar când începuse să se obișnuiască cu obișnuitele pupicuri pe obraji, fruntea nas și așa mai departe. Chenle a trebuit să vină și să-l lovească cu asta.

"N-Nu trebuia să mă s-săruți totuși." Jisung se încurca în cuvintele sale în timp ce un roșu trandafiriu i-a colorat obrajii.

"Te-am sărutat de multe ori înainte totuși."

"Da, dar niciodată pe buze!"

"Nu ți-a plăcut?" Chenle a întrebat inocent.

"E-Eu.." Jisung nu știa cum să răspundă.

Vroia să spună că da, i-a plăcut. Atât de mult că ar vrea să o facă din nou.

Chenle a văzut cât de confuz arăta Jisung și a decis să oprească asta aici, "Nu trebuie să-mi răspunzi, Ji. Dacă te-am făcut să te simți inconfortabil, scuze, nu o să mai fac asta din nou."

'Nu. Vreau să faci asta din nou.'

"Deci, Park Jisung. Înapoi la subiect... tu mă placi?

Jisung a uitat complet că doar ce i-a scăpat să îi spună băiatului mai în vârstă despre giganticul său crush pe el, în timp ce își ținea discursul despre cât de special era acesta.

"Nu! Nu te plac." Tânărul a negat.

"Nu poți să mă păcălești, Jisung. Am auzit ce am auzit și a fost clar că ai spus că mă placi."

"Eu-- bine. M-ai prins. Totuși niciodată nu am intenționat să o admit. Mai ales într-un moment ca ăsta." Jisung știa că nu avea niciun sens să mai nege. Orice ar fi fost spus, a fost spus și nu mai putea fii retras acum.

"Spune-mi. Pentru cât timp te-am rănit, Ji?" Băiatul mai în vârstă a întrebat, simpatie umplându-i cuvintele.

"Nu am fost rănit--"

"Nu mai minți, Ji. Nu are sens să mai minți."

Jisung a lăsat un oftat învins, "Încă din, nu prea știu, al doilea an din școala generală?"

Ochii lui Chenle s-au mărit puțin, "M-ai plăcut pentru atâta timp? Î-Îmi pare atât de rău că nu am observat mai devreme-"

"Nu-ți cere scuze, Lele. Nu a fost vina ta deloc. Nimic din asta nu a fost, okay? Am fost eu și sentimentele mele stupide. În mod sigur nu vreau să te simți obligat deloc să-mi întorci sentimentele. Sigur, o să doară ca și cum aș fi împuns cu un băț în fund și chestii dar probabil o să trec peste. Ar fi drăguț dacă asta nu ne-ar afecta prietenia. Cred că ar fi cel mai bine dacă doar am uita că am zis asta vreodată--"

"Iar bați câmpii, Ji." Chenle a spus blând.

"Oh, scuze. N-Nu am intenționat să fac asta."

"E în regulă și nu te îngrijora, nu o să te tratez diferit deloc după asta, Ji."

'S-ar putea chiar să îți împlinesc dorința... stai, ce? Chenle interior, ce tot vorbești?'

-🐬-

"De ce ești așa de euforic azi?" Jisung i-a aruncat o privire ciudată băiatului mai în vârstă în timp ce s-a așezat lângă el pe canapea.

"Noren. Din cauza asta." A oftat visător, un zâmbet leneș i s-a odihnit pe față.

"Ce s-a întâmplat când au vorbit cu tine?"

"Vorbit? Mai degrabă copleșit cu afecțiune. Mă simt ca cel mai norocos băiat din întreg universul chiar acum."

"Ți-am spus că ei te plac! Dar nu, trebuia tu să fii încăpățânat și să nu mă crezi." Jisung a spus, lungind cuvantul "nu" în timp ce și-a dat ochii peste cap și și-a încrucișat mâinile la piept.

"Oh mai taci, fetusule. În orice caz, cum a fost cu situația Chenle-Jieun? A scăpat de curvă?" Jaemin a întrebat, uitându-se la tânăr.

"Da. Aparent ea s-a întâlnit cu el doar pentru statutul lui social." Jisung a răspuns.

"Ce șobolan, jur că o să--"

"Nu, Nana-hyung."

Jaemin a oftat, "Fie."

"Am dat-o în bară rău de tot de data asta totuși." Jisung a spus, scufundându-se mai adânc în perne.

"Ce? Te-ai confesat din greșeală sau ceva?" Jaemin a glumit, îndoindu-se că Jisung ar face asta.

"Bingo."

"STAI CE? SUNT--CE? DOAR GLUMEAM, OH MY NOREN." Cel mai în vârstă era năucit. "Ce a spus?"

"Practic a spus că totul e în regulă și că nu o să mă trateze diferit în vreun fel." Tânărul a recitat

"Sună ca un cod pentru, 'Și eu te plac', pentru mine." Jaemin a mormăit în bărbie dar Jisung l-a auzit, răspunzându-i cu o palmă peste braț.

"Lui chiar i-a păsat de ea, Nana-hyung. Nu o să fie atât de ușor să treacă peste asta și sunt sigur ca naiba, Chenle nici măcar nu ar putea să se îndrăgostească de mine atât de repede." Jisung a justificat, realitatea situației lovindu-l chiar tare în stomac.

"Nu atât de repede, huh? Ei bine, sunt sigura că o să își dea seama, eventual. Adică cine își părăsește iubita doar ca să își găsească cel mai bun prieten?" Jaemin a amintit ce s-a întâmplat la bâlciul la care au fost amândoi.

A văzut ce extrem de îngrijorat arăta băiatul cu par verde când s-a grăbit către Jisung. Iubita lui nici nu era cu el, deci a presupus că el i-a spus să se ducă acasă Sau doar a părăsit-o. Cam spera să fie ultima opțiune.

"Nu Chenle, știu sigur." Jisung a răspuns, umerii lăsându-i-se.

"Sincer cred că ești la fel de greu de cap ca și Chenle în punctul ăsta."

"Și ce ar trebui să însemne asta?"

Jaemin doar a chicotit și i-a ciufulit părul băiatului înainte să se ridice, "Noapte bună, Jisung."

După ce băiatul mai în vârstă s-a dus în cameră lui, Jisung a rămas singur în sufragerie cu un milion de gânduri traversându-i mintea. Era chiar atât de greu de cap?

Ce nu vedea?

-🐥-

Mi-am amintit și de cartea asta yay