t r a c k 1 3

445 69 15
                                    

TREISPREZECE

TREISPREZECE

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

_

"DDR? Eu mă chinui și la Just Dance! Cum te aștepți să joc eu asta?" Chenle s-a plâns, în timp ce Jisung i-a luat-o înainte și a introdus moneda. (În caz nu stiti, ddr= dance dance revolution, o serie de jocuri video ce are ca tema dansul, iar just dance e tot un joc ce are dansul ca tema)

"Nasol, huh? Cel cu scorul cel mai mic o să îi îndeplinească câștigătorului o dorință!" Acela a fost momentul în care Chenle nu a avut de ales decât să se pregătească psihic pentru măreața sa înfrângere.

Jisung a ales din întâmplare unul din cele mai dificile cântece de acolo, făcându-l pe cel mai mare să sufere. Chenle a încercat să lovească cât de multe note a putut, dar numărul celor ratate care a apărut în colțul ecranului arăta opusul.

Pe de altă parte, Jisung se descurcă destul de bine. Avea câteva greșeli ici-colo dar nu atât de multe ca Chenle. Odată ce jocul s-a terminat si rezultatele lor au fost afișate, umerii celui mai mare s-au lăsat în jos vizibil.

"Te rog să nu mă pui să fac ceva stânjenitor." Chenle l-a rugat pe tânăr, uitându-se la el cu ochi de cățeluș.

Desigur, cum Jisung era incredibil de topit după băiatul mai scund, a fost de acord cu condiția asta.

Pentru restul timpului petrecut acolo, cei doi s-au jucat și au glumit, distrându-se ca niciodată. Chenle chiar a uitat că s-a întâmplat mai devreme pentru o scurtă perioadă. Atât de mult se distra.

Era în jur de șapte sau opt seara când cei doi au plecat de la arcade, premii ocupându-le mâinile. Cei doi au decis să îi ia celuilalt o jucărie de pluș drăguță, a lui Jisung fiind un pui de găină, iar a lui Chenle un delfin.

"M-am distrat azi, Ji." Chenle a spus, plimbându-se lângă băiatul mai înalt.

"Și eu, Lele. Oh! O sa îți spun dorința mea odată ce ajungem la mine acasă."

Chenle a răspuns cu un geamăt enervat. "De ce a trebuit să câștigi?"

"Pentru că sunt atât de incredibil." Jisung a răspuns, un rânjet arogant pe față.

-🐬-

Când Jisung a deschis ușa casei sale, a fost întâmpinat de o scenă care l-a marcat pe viață. Jeno și Jaemin se sărutau în timp ce Renjun îi ataca gâtul lui Jaemin, pe canapeaua lui. Dap, acum erau cu siguranță împreună.

Un sentiment de groază a trecut prin el. Chiar speră ca nimic mai mult nu avea să se întâmple sau altfel nu va mai putea să stea pe canapeaua aia vreodată.

Când a realizat în totalitate ce se întâmpla, lucru ce i-a luat câteva secunde, a închis ușa imediat, salvându-l pe Chenle din a vedea ceva.

"De ce ai închis ușa?" Cel mai mare a întrebat, uitându-se la el întrebător.

"Hai să mergem în parc, da? Casa mea e oficial zonă interzisă acum."

Chenle și-a încruntat sprâncene, cerându-i tânărului cu privirea să elaboreze puțin mai mult.

"Noremin." Jisung a răspuns simplu.

Cu asta, Chenle a știut exact ce se întâmpla și a fost de acord cu ideea de a merge în parc.

Noaptea era destul de răcoroasă și chiar dacă cei doi purtau o jachetă sau un hanorac, încă le era frig. Tânjeau după o sursă de căldură, chiar dacă era una mică, tot era mai bine decât nimic.

Ușor-ușor, distanța dintre cei doi băieți s-a micșorat. Umerii lor se mai atingeau ocazional, iar amandoi erau conștienți de asta.

A fost așa până când Chenle și-a spus 'la dracu!'. Îi era frig și avea nevoie de o sursă de căldură, așa că și-a împletit degetele cu ale lui Jisung. Jisung și-a ridicat sprâncene brusc, surprins de atingerea bruscă și s-a uitat la mâinile lor.

O urmă de roșeață se întinde pe obrajii celor doi, iar frigul pe care îl simțeau a dispărut aproape întotalitate. Parcă era magic.

Cei doi au mers până la o bancă abandonată și s-au așezat, punând jucăriile lângă ei. Era întuneric, parcul fiind luminat doar de niște felinare. Unul era chiar lângă banca pe care stăteau.

În timp ce stăteau acolo într-o liniște confortabilă, Chenle a străbătut labirintul întrebărilor și gândurilor pe care încă îl avea în minte.

S-a concentrat asupra mâinilor lor. Dintr-un anume motiv oricând a ținut-o pe Jieun de mână nu a simțit ceea ce simțea acum. Felul în care își simțea inima începând să alerge brusc ca și cum ar fi mâncat prea mult zahăr, sau felul în care simțea furnicături în mână.

Era o senzație ciudată? Da, era.

Îi plăcea senzația? Al dracului de mult.

Să fie sincer cu el însuși, a acceptat că l-a plăcut pe Jisung când erau mici. Atunci a început toată chestia cu săruturile. Dar asta a fost când Chenle era doar un copil, deci cand a crescut și s-a maturizat puțin, a realizat că a fost doar o fază. Sau asta e ceea ce a crezut el

Toți colegii lui pălăvrăgeau mereu despre fete și despre cum vroiau să iasă cu o fată și să sărute una și tot așa. Nu a vrut să pară ciudat, deci s-a alăturat turmei.

În perioada aceea, Jisung încă nu realizase că era gay deci și-a asumat că și cel mai bun prieten al său era straight. Încet dar sigur, a fost orbit de toată presiunea creată de colegii lui și de toate minciunile pe care și le-a spus singur. A făcut ce a vrut mintea lui, nu inima.

Inima lui tânjea pentru timpul, atenția și iubirea celui mai bun prieten al său. Dar a dat toate astea la o parte din frica de a nu fi batjocorit sau părăsit. Nu doar asta, era speriat de respingere.

Deci când Jisung și-a mărturisit sentimentele pentru el, a fost de parcă lumea s-a întors cu susul în jos. Sentimentele pe care le-a îngropat adânc cu mult timp în urmă înlocuite cu sentimente false și acoperite cu un voal de minciuni, ieșeau încet la suprafață. Descoperindu-se în toată gloria lor.

Avea nevoie de timp să proceseze tot. Avea nevoie de timp să se miște încet și să savureze sentimentul de a avea un crush adevărat. Nu unul construit din minciuni.

Un mic zâmbet i-a apărut pe buze în timp ce privirea lui a căzut asupra uzaților săi converși albi. Erau mâzgălituri pe tot materialul alb (dacă mai poate fi numit alb acum). Au fost făcute de el și Jisung Crăciunul trecut.

Și-au luat același cadou, care au fost niște converși albi, așa că au decis să îi personalizeze. Nu s-a uitat atent la ce scria pe ei până acum.

La spatele pantofilor, a observat mici cuvinte care nu se observau dacă nu te uitai de aproape. Mijindu-și putin ochii a reușit să descifreze un scurt mesaj: 'puiul îl iubește pe delfin'.

Știa ce înseamnă. Știa exact ce înseamnă.

-🐥-


Double update pentru că am lipsit mult. Scuzați ora dar n-am timp ziua și acum nu prea mi-a fost somn

Cherry Kisses | chensung [română] HIATUSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum