t r a c k 1 7

317 56 29
                                    

ȘAPTESPREZECE

_

Jisung și Chenle au rămas singuri în sala de repetiții, cu Jisung împungându-l cu degetul pe băiatul care încă stătea stânjenit pe podea.

"Lele. Hey, Lele. Ești viu? He--"

"E rău că de fiecare dată când te văd inima mea începe să bată foarte repede și nu pot să o fac să înceteze?"

Considerați-l pe Jisung șocat de confesiunea spontană.

"C-Ce?"

Tânărul l-a urmărit pe Chenle cum s-a ridicat ușor din poziția ghemuită în care se aflase și s-a așezat în fund cu picioarele încrucișate, în fața lui. Încă era puțin îmbujorat, dar era adorabil deci Jisung nu s-a plâns.

"Jisung... E rău că ador să ne ținem de mână și că mă gândesc cum ar fi să stăm îmbrățișați când încerc să adorm?" Chenle a întrebat, uitându-se la Jisung.

Tânărul era prea șocat ca să proceseze toată chestia asta. Chiar când avea de gând să spună ceva, Chenle a continuat, "Nu știu dacă ai sărutat-o sau nu, dar chiar am fost gelos, știi? Nu am știut de ce, doar am fost. Spune-mi că sunt egoist, dar am vrut să fiu singurul care are permisiunea să te sărute. E ciudat, știu. Doar ce am trecut peste o despărțire, dar iată-mă aici, tânjind după afecțiune mai mult ca niciodată? De fapt... Am tânjit după ea încă de când eram în clasele primare. Doar s-a întâmplat să mă las purtat de frica de a fi judecat de altii. Eu--"

Chenle a fost întrerupt de Jisung care l-a tras într-o îmbrățișare strânsă.

"Nu-ți face griji, Lele. E okay, înțeleg. Să te am aici chiar acum e destul pentru mine." a șoptit Jisung, destul de tare ca cel mai mare să audă.

"Ș-Știu că tu deja mă placi și toate cele și am vrut să-ți spun că și eu te-am plăcut în tot acest timp. Doar am... ascuns asta o vreme. Apoi după tot ce ai făcut pentru mine și pentru faptul că ai fost lângă mine mereu chiar dacă erai rănit... Îmi pare atât de rău." Odată cu realizarea în care l-a pus pe Jisung, lacrimi au început să îi înțepe ochii.

Băiatul mai mare a lăsat un suspin chinuit să îi scape printre buze, lacrimile încețoșându-i privirea încet.

"Nu plânge, Lele. Sincer aș prefera să fiu eu rănit în locul tău. Sigur, m-a durut, dar cât timp ai fost tu fericit, am fost bine." În acel moment, cei doi stăteau pe podea, cu Chenle stând în poala lui Jisung.

Fața lui Chenle era îngropată în pieptul tânărului, iar Jisung își trecea mâna prin șuvițele verzi ale lui Chenle, încercând să îl oprească pe acesta din plâns. Au stat așa o vreme; cu lacrimile lui Chenle pătându-i tricoul lui Jisung și Jisung șoptindu-i nimicuri dulci lui Chenle.

În sfârșit, plânsul a încetat.

"Lele?"

"Hm?"

"Te voi iubi indiferent de ce s-ar întâmpla, okay? Să nu te îndoiește de asta."

-🐬-

Cei șapte băieți au decis să meargă în Hongdae, de vreme ce locul ăsta era cunoscut pentru interpretările de busking de acolo. În timp ce se plimbau prin zonă, au putut observa câteva interpretări în plină desfășurare.

S-au tot plimbat pe acolo până când au găsit un spațiu liber într-un parc, perfect ca să își execute propria lor interpretare. O lumină stradală se afla la câțiva metri de ei, cu lapioane micuțe agățate de ea, fiind atârnate și de restul copacilor din jurul ei.

Cadrul era plăcut din punct de vedere estetic ca să spunem așa, iar băieții aproape ca tremurau de nerăbdare. Câțiva dintre ei deja își anunțaseră interpretarea pe rețelele de socializare și deja puteau observa niște oameni adunându-se să îi vadă.

"Ai adus boxa?" Mark l-a întrebat pe Jeno, care i-a făcut semn că da, în timp ce își conecta telefonul la boxă.

"Okay, toată lumea gata?" Ceilalți au aprobat și s-au adunat într-un cerc strâns.

"YOOOOO DREAM!"

"쩔어주자 퐈이팅!!"

Toată lumea s-a așezat la locul său, Jeno punând boxa jos repede și așezându-se pe poziția sa. Ritmul atât de familiar a început să se amestece cu sunetele nopții. Băieții au început să danseze, cu zâmbete mari pe fețele lor.

Mai mulți oameni s-au adunat în jurul celor șapte băieți, văzându-le interpretarea atât de captivantă. Se distrau, iar mulțimea se bucura de show. Totul era grozav.

Chenle era fericit că a putut să facă asta cu băieții. Viețile lor deveneau din ce în ce mai încărcate, iar timpul lor împreună ca șapte avea de suferit. Deci tânărul era bucuros că au putut să facă asta.

Show-ul lor s-a terminat, iar mulțimea a început să aplaude și să ovaționeze. Țipete și tot felul de ovații se auzeau, iar grupul nu putea fi mai fericit la reacția mulțimii.

Încă respirând greu, s-au aliniat și au făcut o plecăciune, mulțumind și făcând cu mâna mulțimii care îi înconjura.

"Bis! Bis! Bis!" striga mulțimea, făcându-i pe băieți să se uite unii la alții cu niște priviri cu subânțeles.

Mark și băieții din 00' au împărțit altfel de privire; una mai răutăcioasă. Cât Chensung erau singuri în sala de repetiții, ceilalți cinci au făcut un plan.

Jeno a pus '1, 2, 3', o melodie care a fost scrisă nu demult pentru proiectul lui Mark. Jisung a folosit-o ca să creeze o coregrafie pentru propriul său proiect. După aceea, de vreme ce toți șapte au avut o zi liberă în care s-au putut întâlni toți, cel mai mic le-a sugerat să îi învețe coregrafia.

Și așa, au ajuns ei să danseze din nou.

"Hey shawty!" Toată lumea a strigat când a venit versul respectiv.

Aproape de sfârșit era o parte în care Chenle și Jisung erau în centru, în timp ce restul îngenuncheau în fața lor într-un semicerc.

Acele secunde au zburat imediat, dar  în ochii celor mai tineri tot a fost cu încetinitorul. Cei mai mari și-au umplut buzunarele cu petale de flori înainte de asta și le-au aruncat înspre cei doi care erau în centru.

Petale albastre și galbene au căzut ca ploaia peste cei doi, în timp ce se uitau șocați unul la altul. Atunci a părut că timpul s-a oprit.

Frumusețe absolută a fost ceea ce au văzut unul în celălalt în intervalul acela de câteva secunde. Petalele au ajuns pe capetele lor, părând că au flori micuțe încâlcite în șuvițele lor colorate.

Chenle nu a putut să facă altceva decât să înghită în sec. Gen ce naiba, de când era Jisung atât de frumos? Buzele lui cărnoase păreau atât de sărutabile (râd scuzați-mă), îl înnebuneau pe cel mai mare. Asta e ceea ce a pierdut când s-a îngropat în toate acele minciuni?

Dacă ăsta era adevărul atunci era fericit că în sfârșit și-a făcut tupeu și și-a acceptat în totalitate sentimentele pentru cel mai mic.

Adevărul poate fi de-a dreptul frumos, deși uneori poate fi rece și urât. Chenle era norocos că adevărul lui s-a dovedit a fi lumina ochilor lui.

-🐥-


THE END


























Păcăleală de 5 august! V-ați speriaaat, nebunilooor. Știu v-ați speriat :)))))

Cherry Kisses | chensung [română] HIATUSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum