Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 1 2

DOISPREZECE

_

"Te poți opri din a face mișto de mine?" Chenle s-a plâns în timp ce Renjun spunea întruna cât de topit era Jisung după el.

"Nu. Nu după ce m-ai întrebat cum se păstrează coronița aia de flori pe care el a făcut-o pentru tine." A spus Renjun chiar după ce și-a pus caietul de istorie pe bancă.

"Ce e greșit în a vrea să păstrez o amintire prețioasă făcută cu cel mai bun prieten al meu?" A intrebat Chenle.

"Oh, nu e nimic greșit cu asta. Doar că nu ai făcut niciodată asta pentru vreunul din noi." Cel mai mare a precizat, observând o urmă rozalie pe obrajii tânărului.

"C-Cine a spus că nu pot să încep să fac asta acum, huh? Plus, florile sunt super drăguțe, cine nu ar vrea să le păstreze?"

Renjun doar a zâmbit atotștiutor către Chenle. Poate că nu îl cunoaște pe Chenle de atât de mult timp ca Jisung, dar știe cu siguranță că tânărul își realiza in sfârșit sentimentele pentru Jisung.

S-ar putea ca Chenle să nu știe sau să nu realizeze în totalitate încă, dar l-a plăcut pe Jisung de ceva vreme. Chiar și când era împreună cu Jieun. Era doar puțin confuz, asta a presupus Renjun. Renjun a văzut cum se uita la Jisung și cum se comporta când era în preajma sa și, cu toată sinceritatea, dacă nu era complet topit atunci Renjun nu știa cum era.

Ziua a trecut ușor pentru băiatul cu păr verde. În afară de temele pe care trebuia să le facă, putea să spună că era o zi destul de bună. Totul a mers de minune până când s-a dus să-l ia pe Jisung de la cursul de dans la sfârșitul orelor.

El vroia să meargă cu Jisung la arcade după școală, și așa, a decis treacă să-l ia pe tânăr.

Îndreptându-se spre clasă, el deja a auzit niște discuții în sală. Nu a intenționat să tragă cu urechea, s-a întâmplat pur și simplu.

"Unu, doi, trei, patru, unu, doi, trei, patru, unu, doi, trei, patru." Era Jisung.

"Acum am terminat? Sunt frântă." A vorbit o fată, respirând greu.

"Adică, poți să pleci. Eu vreau să mai exersez puțin." A spus el.

A urmat o mică pauză până când fata a vorbit din nou.

"Um, Jisung? Defapt am ceva de spus." A sunat agitată, foarte agitată.

"Huh? Dă-i drumul."

"Ai vrea... Ai vrea să ieși cu mine? Te plac de multă vreme și am crezut că poate mi-ai da o șansă." Dintr-un anume motiv, asta a stârnit un sentiment neplăcut în pieptul lui Chanel.

Nu era sigur ce era, dar doar speră ca Jisung să o refuze.

"Scuze, Minyoung, dar îmi place de altcineva. Probabil acea persoană nu o să mă placă vreodată dar-"

"Atunci lasă-mă pe mine să te plac." A spus ea, întrerupându-l pe acesta.

Un scurt moment de liniște a acaparat încăperea până când Jisung a vorbit.

"Nu vreau să îți fac asta. Îmi ești prietenă și nu vreau să fi rănită."

Dar, totuși vreau. Nu îmi pasă dacă o să fiu rănită. Îmi ești prieten, așa-i? Iar prietenii își fac favoruri reciproc, deci, te rog, poți să faci asta pentru mine?" Minyoung suna disperată. Părea că era gata să riște totul pentru Jisung.

"Îmi pare rău, Minyoung, dar ăsta e un favor pe care nu îl pot îndeplini."

"Atunci poți măcar să mă săruți o singură dată? Am vrut ca tu să fi cel care îmi va lua primul sărut, iar dacă o să faci asta, promit sa nu te mai deranjez cu asta niciodată."

Chenle mai avea puțin și dădea buzna în sală, prevenind ce avea să se întâmple dar corpul lui nu se mișca. Era ca și cum picioarele lui s-ar fi înrădăcinat în podea, forțându-l să stea acolo și să asculte. Era o tortură totală.

Înăuntru, Jisung nu știa ce să facă. Minyoung doar stătea în fața lui cu ochi rugători. Avea o luptă interioară cu el însuși. Ar trebui să îi îndeplinească dorința pur și simplu ca să îl lase în pace? Sau ar trebui să o lase așa?

Ar fi vrut să aleagă ultima opțiune, dar Park Jisung era doar prea drăguț. Iar ăsta era unul din defectele lui.

Jisung s-a apropiat încet de fată, oprindu-se chiar în fața ei. Cu mâinile tremurânde, i-a cuprins obrajii. A plănuit să îi dea un sărut scurt și să se îndepărteze imediat după, dar ea a prevenit asta din a se întâmplă.

Exact când Jisung era pe cale să se retragă din sărut, Minyoung și-a înfășurat mâinile în jurul gâtului său, aducându-l înapoi și lungind sărutul. Pe toată durata chestiei ăsteia, Jisung s-a simțit atât de incomod când i-a simțit buzele mișcându-se peste ale lui.

Dap, asta a fost confirmarea absolută că era gay convins. A fi hetero nu era punctul lui forte, oricum.

În sfârșit a reușit să o dea la o parte.

"Ce dracu, Minyoung?"

"S-Scuze, m-a cam luat valul..."

Jisung doar a oftat și și-a luat lucrurile, ieșind din sală ca o furtună.

În momentul în care a pășit în afara încăperii, a dat de un Chenle năucit. Panica curgea prin venele lui Jisung, gândindu-se că Chenle a văzut sau auzit ce s-a întâmplat între el și Minyoung.

Pe de cealaltă parte, Chenle era împietrit. Au făcut ce credea el că au făcut? Jisung a sărutat-o pe Minyoung așa cum i-a cerut ea?

Dar chiar dacă a făcut-o, de ce i-ar păsa lui Chenle? Jisung era cel mai bun prieten al lui, avea voie să fie cu cine vroia el. Apoi asta l-a dus cu gândul la momentul în care Jisung și-a mărturisit sentimentele pentru el nu demult.

Dacă Jisung îl plăcea pe el, de ce ar săruta altă persoană?

'Tâmpitule. Practic nu l-ai respins când și-a mărturisit sentimentele?"

Era adevărat. Practic Chenle l-a respins pe tânăr, deci de ce se simțea în felul acela?

"Lele? Ești okay?" A intrebat Jisung, fluturându-și mâna în fața lui, făcându-l pe cel mai mare să își revină din șirul de gânduri.

"Huh? Da! Ma simt grozav! Vrei să mergem la arcade?"

Deocamdată, cel mai mare a decis să lase de o parte gândurile astea, revenind la felul lui vesel de a fi din nou.

Hey mi-am amintit că eu traduc cartea asta :)