Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 16

ȘAISPREZECE

_

"DREAMIES UNITE! AAAHHHH!"

"Dacă nu taci draCU, Chenle, o să îți îndes bețișoarele în fund." RENJUN a spus, prinzându-și podul nasului între două degete, întrebându-se de ce a acceptat să iasă cu ei mai exact.

Ah da. Mâncare gratis. De asta.

De asemenea Jaemin și Jeno, dar atât.

"Nu poți să te iei de mine pentru că sunt fericit! Când am ieșit toți șapte ultima dată? Exact, acum un catralion de ani, deci să-i dăm drumul!"

Ceilalți s-au uitat unii la alții. Chenle chiar avea dreptate. Când a fost ultima dată când au ieșit toți șapte împreună? De când au început examenele, toți au fost prea ocupați ca să se mai întâlnească. Sigur, au mai ieșit separat, dar nu toți șapte.

"Deci, are cineva vreo idee ce o să facem?" Chenle s-a alarmat, uitându-se la ceilalți șase băieți îngrijorat.

"Tu efectiv ne-ai invitat pe toți la tine acasă și nici măcar nu știi ce o să facem? Oh Doamne." Donghyuck a oftat enervat, plesnindu-și fruntea.

"Glumeam! Doamne..." Chenle s-a îmbufnat, "În fine, mai țineți minte atunci când am promis toți că o să încercăm să facem busking? Păi, am cam reușit să-l conving pe profesorul de dans să ne împrumute sala de dans pentru astăzi și mă gândeam că am putea să învățăm câte ceva de distracție."

Ceilalți s-au uitat la al doilea cel mai mic încercând să își amintească momentul când au spus asta. A fost acum ceva vreme, dormeau la Jaemin. Vorbeau toți foarte devreme în dimineața aceea și făcut o listă  cu chestiile pe care toți voiau să le facă.

Un lucru cu care toți au fost de acord a fost busking-ul. În timp ce unii erau mai pasionați de alte categorii gen cântat, rap sau dans, au reușit cumva să le îmbine împreună. E drăguț să te mai miști pe un ritm din când în când.

"Ce coregrafie o să învățăm mai exact?" a întrebat Jaemin.

"Aș cam vrea să folosim un cântec scris de Mark-hyung."

"Un cântec de-al meu?" a întrebat Mark, arătând cu degetul către el însuși, cu o sprânceană ridicată.

Chenle doar a aprobat din cap, "L-am auzit când am trecut pe lângă studioul de înregistrări din sala de muzică. Suna chiar super și aș vrea să văd și o coregrafie încorporată."

"We Go Up?" a întrebat Jeno, amintindu-și când Mark l-a întrebat dacă ar putea să cânte niște părți de rap pentru el.

"Așa se numește?"

Cel mai mare a aprobat din cap.

"Atunci da, 'We Go Up'."

-🐬-

Sunetul adidașilor scârțâind și lovind podeaua lăcuită de lemn se auzea din sala de repetiții. Cântecul se auzea tare, acoperind în mare scârțăitul și gâfâielile. Totuși ei se distrau.

Au creat o coregrafie întreagă destul de repede, în mare datorită lui Jaemin și Jisung. Acum doar exersau coregrafia într-una.

"Okay! Pauză!" a strigat Mark după ce cântecul s-a terminat.

Practic, toată lumea s-a prăbușit pe podea, obosiți de la repetiții. Mark s-a dus într-un colț al sălii și a luat niște sticle cu apă din geanta sa, dând câte una fiecăruia.

"Mersi, hyung." a spus Jisung, luând sticla de apă în mână.

Tânărul și-a lăsat capul pe spate în timp ce înghițea apa, o parte scurgându-i-se pe bărbie. Nu prea departe de unde stătea Chenle. Băiatul era pe cale să își bea și el apa, dar atenția i-a fost distrusă de nimeni altul decât maknae-ul însuși.

A înghițit în sec inconștient. Trebuia să admită, Jisung era foarte atrăgător. Cu șuvițe de păr lipite de față din cauza transpirației, apoi apa care i se prelingea pe bărbie până la tricou.

La dracu, Chenle era topit.

"Nu te mai holba sau o să observe, prostule." Renjun a șoptit, împungându-l pe cel mai mic. Chenle s-a uitat la Renjun, care avea un rânjet de rahat pe față, "Ești topit ca dracu, jur."

"Taci." Chenle i-a șoptit inapoi, împingându-l pe Renjun de lângă el.

Cel mai mare doar a râs, neobservând cele două perechi de ochi plini de gelozie care parcă îi săpau în spate. Vorbind de gelozie, și Jisung se uita la ei cu aceeași emoție.

De ce erau Renjun și Chenle atât de lipicioși unul cu celălalt? Jisung credea că el era singurul cu care Chenle era atât de lipicios. Aparent se înșelase.

"Doamne, javro, nu-s așa topit, jur!" Chenle a țipat în limba lui nativă.

"Tu chiar m-ai făcut javră, javro? Și ce vrei să spui, ești extrem de topit. Te uitai la el de parcă era mâncare!" Renjun a țipat înapoi.

Ceilalți doar stăteau și se uitau la cei doi cum țipau unul la altul în chineză. Era o priveliște pe cinste, ce-i drept, dar trei dintre ei nu păreau atât de amuzați ca Mark și Donghyuck.

"Nu pot să admir și eu o piesă de artă în pace, Renjun? Chiar cer atât de mult?"

"O piesă se artă, huh?" Renjun a rânjit, făcându-l pe Chenle să realizeze ce a zis.

Băiatul a roșit și și-a acoperit fața cu mâinile, prea stânjenit să-și arate fața. Apoi s-a așezat înapoi pe podea, ghemuindu-se stânjenit.

Jisung a fost primul care s-a apropiat de băiat, zguduindu-l încet. Chenle s-a uitat printre degete, dar s-a ascuns la loc odată ce a realizat că era Jisung.

Mark i-a dat un cot lui Donghyuck apoi i-a șoptit ceva la ureche, "Ar trebui să-i lăsăm singuri. Hai să le spunem celorlalți că operațiunea Chensung este în curs de desfășurare."

Donghyuck s-a depărtat de Mark și a dat din cap aprobator, ducând-și mâna la frunte într-un salut milităresc. Băiatul mai mare a zâmbit la gestul drăguț al celuilalt și s-a uitat la el cum le-a spus și celorlalți. După ce șatenul i-a făcut semn lui Mark din cealaltă parte a camerei, și-a început planul.

"Jisung, poți să stai cu Chenle puțin? Eu și ceilalți ne-am amintit că domnul Seo ne-a spus că are nevoie de noi să aranjăm niște echipament pentru clubul de fotografie de azi." a spus Mark, făcând minciuna teoretic oarecum adevărată.

Jisung s-a uitat în sus la cel mai mare și i-a arătat semnul de "ok", apoi și-a îndreptat atenția înapoi către băiatul îmbujorat care încă își ascundea fața cu mâinile.

Mark și ceilalți au părăsit sala și au închis ușa în urma lor. Au mers puțin pe hol, destul de departe încât Jisung să nu-i audă. Odată ce au fost la k distanță sigur, s-au uitat unii la alții cu niște priviri atotștiutoare.

"Abia aștept ca ăia doi să fie în sfârșit împreună. Aștept asta încă din 2000." Donghyuck a spus, rezemându-se de un dulap, metalul rece, răcindu-i pielea caldă.

"Dar nici măcar nu erau născuți atunci?" a spus Jeno, cu un ton întrebător.

"Se numește 'Cunoașterea lui Hyuck'. E disponibilă doar pentru băieții născuți pe data de 6 iulie 2000 cu numele de Lee Donghyuck. Una din abilitățile pe care ți le dă este să vezi în viitor."

"Nici nu știu de ce mai încerc cu tine."

-🐥-

Acum că am ajuns în sfârșit la partea ca lumea, e vremea sa dispar din nou pentru cine știe câți ani.
Pa! V-am pupat  😘