Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 1 5

CINCISPREZECE

_

Chenle l-a observat pe Jisung puțin mai în față, cu căștile în urechi și mâinile în buzunarul hanoracului său. Băiatul mai mare alerga către școală dar a încetinit când l-a văzut pe tânăr la câțiva metri distanță de el.

Jisung părea să își ia tot timpul din lume, nepăsându-i absolut deloc că avea să întârzie la viteza cu care mergea. Doar plimbându-se și bucurându-se de vremea frumoasă din acea dimineață.

Chenle îi admira fiecare detaliu de la distanță, ca de exemplu părul său moale care era ușor ciufulit de vânt sau poziția relaxată pe care o avea când mergea. Totul la el era perfect în ochii lui Chenle.

O idee a apărut în mintea lui Chenle, iar cu un zâmbet imens pe față a alergat spre Jisung. Și-a deschis brațele, iar odată ce a ajuns destul de aproape, l-a îmbrățișat pe Jisung de la spate.

Tânărul s-a dezechilibrat puțin de la greutatea bruscă, căștile alunecându-i din urechi, lăsându-l să audă sunetul dulce al râsului lui Chenle.

"Te-am speriat?" a întrebat Chenle, capul apărându-i din spatele celuilalt.

"Puțin." Jisung a admis, simțindu-și inima palpitând când a văzut cât erau de apropiați.

Chenle și-a desfășurat brațele din jurul băiatului și s-a dus lângă el.

"Ție chiar nu-ți pasă dacă întârzii, huh?"

"E vineri, lasă-mă să trăiesc puțin, Lele." Jisung a mormăit, cocoșându-se puțin.

Băiatul mai scund și-a dat ochii peste cap, mergând la pas cu Jisung. De vreme ce era cam răcoare, Chenle a încercat să-și încălzească mâinile puțin în buzunarele jachetei sale, dar în zadar.

S-a gândit că materialul era doar puțin prea subțire, așa că și-a scos mâinile din buzunare și a început să le frece una de alta. Jisung l-a văzut, un rânjet minuscul apărând pe fața acestuia.

Jisung și-a scos o mână din buzunar și i-a luat ambele mâini ale lui Chenle, împletindu-și degetele cu ale lui. Apoi, și-a băgat mâna împreună cu ale lui Chenle înapoi în buzunarul de la hanoracul lui.

"Ji-"

"Taci și bucură-te. Tu ai cerut asta, îți amintești?"

Chenle doar și-a îndreptat privirea, rușinat, către pantofii lui, un rozaliu pictându-i obrajii. Chiar încerca să nu dea voie celui mai mare zâmbet posib să apară pe fața lui, dar, desigur, a eșuat.

Furnicături de fericire îi străbăteau tot corpul. Dacă ar fi fost sa descri fericirea continuă a băiatului, ar fi fost o zi dulce de vară.

O zi de vară plină de zâmbetele dulci ale lui Jisung și o multitudine de lipscănoaice și brândușe. Defapt, Chenle a învățat în sfârșit cum să păstreze florile (fără ajutorul lui Renjun, desigur). Deci acum, coronița de flori era așezată într-o ramă cu margini de metal care e așezată pe peretele din dormitorul său.

Odată ce au ajuns la școală, cei doi s-au îndreptat spre prima lor oră. Probab că pierduseră deja jumătate deja, dar cui îi pasă? Măcar au venit la școală.

În timp ce au intrat pe ușa clasei, profesorul lor, domnul Seo doar a oftat și le-a făcut semn să stea jos. "O să vorbesc cu voi după oră, deci rămâneți aici, în regulă?"

Cei doi băieți au răspuns cu un 'da, domnule' rapid și s-au dus fiecare la locul său, care din păcate, erau in părți opuse ale clasei. Colegul de bancă al lui Chenle era Renjun, care tot mima săruturi către tânăr în timp ce arăta spre Jisung.

Chenle era mai mult decât stânjenit și l-a tot plesnit pe cel mai mare peste braț, rugându-l să se oprească.

"Ok! Copii, știți că e acea perioadă a lunii din nou." Domnul Seo a anunțat clasei.

"Îți vine ciclul? Dacă da, și mie." Unul din elevi, fără îndoială, Lele Donghyuck, a comentat. Alți elevi au chicotit ușor, în timp ce domnul Seo a oftat.

"Nu, nici pe aproape, Donghyuck. E vremea proiectelor, copii!" A aplaudat el, în timp ce toți elevii au oftat de neplăcere. "Oh, inveseliți-vă, zevzecilor. Proiectul nici nu e așa de greu. Adică, e destul de mare presupun, dar e realizabil."

"Asta a spus și ea." Alt elev a spus destul de tare.

"Sigur nu ți-a spus-o ție, totuși." i-a întors-o domnul Seo.

Toată clasa a scos un 'ooh' în unison, făcându-l pe elevul respectiv să roșească stânjenit.

"Oof, domnul Seo te-a prins, tipule!"

"Tocmai te-a ars un profesor, mor."

"Ok ok! Destul! Dacă vreți să luați note bune la proiectul ăsta, v-aș sfătui să ascultați instrucțiunile." Toată lumea s-a calmat în sfârșit, atenția lor fiind acum pe bărbatul înalt.

"Acest proiect va valora mai bine de jumătate din media voastră, deci v-aș recomanda să vă străduiți. Acum, trecând mai departe la ce este defapt, de vreme ce este un curs de fotografie si videografie, ori veți face un album ori un videoclip. Poate să fie despre orice vă place, dar asigurați-vă că este adecvat școlii. Albumul trebuie să aibă intre treizeci și cincizeci de, iar videoclipul trebuie sa dureze măcar trei minute. Cam asta e tot, copii. Fiți creativi, ați înțeles? Acum, aveți vreo întrebare?" A scanat încăperea ca să vadă dacă era vreo mână ridicată și era una.

"Da, Jisung?"

"Este un proiect individual sau de grup?"

"Puteți să lucrați cu un partener sau singuri. Doar asigurați-vă că sunteți gata la timp și că îndepliniți toate criteriile. Dacă faceți asta ar trebui să fie floare la ureche." a răspuns domnul Seo. "Alte întrebări?"

A scanat clasa din nou, dar de data asta nu era nicio mână ridicată.

"Puteți să începeți să vă gândiți în timpul care a mai rămas. Cei care lucrați împreună, veniți aici și scrieți-vă numele vostru și al partenerului pe foaia asta de hârtie." Și cu asta, adolescenții au început să se plimbe prin clasă ca să discute de parteneri și alte chestii.

"Lele!" Jisung l-a strigat din colțul opus al clasei, ținând o foaie pe care scria 'PARTENERI?'

Chenle s-a uitat la băiat și a aprobat cu o mișcare din cap.

Când domnul Seo vorbea Chenle deja se gândise la un milion de idei pentru un album și un videoclip. De asemenea, abia aștepta să înceapă. Și cu Jisung ca partenerul său, era mai mult decât pregătit să își lase sentimentele să crească din nou.

Doar că de data asta, nu va mai fugi de ele.

-🐥-

Bună ^-^