Am capul pătrat, fiindcă rotundul prea trage la perfecțiune și nu prea mă gâdilă ideea, colțurile minții mele împărțindu-se fiecare în altă lume.
Unul în vară, altul în toamnă; unul în iarnă, altul in primăvară.
Diferite dar asemănatoare, admir cum natura există prin completare, la fel ca noi toți oamenii.
Asemenea unei încăperi, mă găzduiesc singură între aceste patru unghiuri suplementare două câte două și deseori pașii mă conduc unde vor ei, mereu în același loc. Așa trec luni de zile și zile ca lunile, iar mie îmi cresc muguri în minte în timp ce pe sticla ferestrei îmi mai cresc doar flori de gheață;
Unii au capul în nori, eu îl țin, cât pot, în început de primăvară.
