Plutesc printre penele,
mărute...
neînțelegînd dorința.
Lipsa ta mă doare, stârnind golul,
din corpul înghețat.
Visele se întrec
nesfârșite,
oricât le-aș căuta...
Nopțile nedormite, jefuindu'mi
liniștea,
ce-mi părăsește trupul.
Mângâierea umbrită îmi soarbe,
ochii încetosați de norii.
Fulgerele'mi traversează
poteca,
de cele mai umbrite flori...
Strig neîncetat, dar aflu târziu,
lumina,
E mai aproape de cât știu.
Curgând duios spre venele mele pătate,
ajung să-mi simt inima ce încă bate...
Oglinda se ferește de a spune adevărul,
oricât aș știi că doare, vorbele n-au încetare...
Îmi simt fața luminată, de un cer senin,
ce traverseaza lumea întreagă,
plină de venin...
Am reușit să-mi înțeleg inima doritoare,
de te avea aproape, spre-naltele vapoare...
Ce-mi surâd vesele de pe marea-ntunecata,
dar totuși, nu e cum a fost odată!
》Soarele îți trezește dorința de a face ceva nou, de a-ți schimba rutina zilnică, de a-ți intelege sufletul《
Hey lume! Sper că reușesc să trasmit prin câteva cuvinte sentimentele prescrise de un medic nevăzut.
Vă doresc o zi cât mai senină. Iar celor care încă îmi citesc poeziile, vă mulțumesc! Când o sa am ocazia, dacă viața va vrea ne întâlnim, am să vă spun cu zâmbetul pe buze un mare "Mulțumesc!" Până atunci mai profitați de vacanță, cât mai este:)))(celor ca sunt la școală/liceu) cum incerc și eu să jonglez cu timpul acesta nestatornic. Zi frumoasă!♡♡♡
CITEȘTI
Lăcaș de gânduri
Thơ caNu există cuvinte să convingi un om, să facă un lucru, dacă el nu își dorește acel lucru! Depinde de alegerea ta, vrei sa citești? Foarte bine, nu vrei, e alegerea ta!🔥✏
