Zâmbește ...

868 43 7
                                    

Odată ca niciodată
Trăia în lume o fată
Nu departe de izvor
Culegea multe flori

Din auzita satului
Ea se iubea cu un fecior
Muncitor și răbdător
Ce e laudat de lume mare

Cei doi își doresc mereu
Viața legați unul de altul
Sa traseze pe cal calare
Apusul de la mal la mare.

Cine îi oprește nu are scăpare
Destinul le e parinte
Speranța o au inainte
Sa se vorbească din ce in ce mai tare

Povestea lor de basme ce nu moare....








     E o poezie dintr-un moment pot sa spun ca de singuratate, dar defapt nu eram singura, oricum. Am încercat să fac ceva diferit și a ieșit cum vedeți și voi!:))))

Lăcaș de gânduri Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum