Șoaptele seducției

28

Insa cu toate ca  lucrurile mergeau minunat intre cei doi, intotdeauna o relatie adevarata trebuie pusa la incercare. 
Provocarea pentru Timeea fusese lansata si o trecuse fara a face nimic iesit din comun, acum era randul lui Nick, care atunci cand intr-o seara cand cinara la un retaurant din centrul orasului, cand plecara, la iesire din restaurant, un barbat grabit dadu peste Timeea aproape darmand-o. Acesta se intoarse si fata i se schimba automat. 

-Timeea! Ce cauti aici?!
-Nick, sa mergem!
-Stai asa! Unde pleci grabita! Asa repede iti uiti fostul iubit? Si trase de ea ca sa o prinda de mana.
-Ia-ti mana de pe ea daca nu vrei sa te bat cu ea peste gura aia impuțita! Mârâi Nick  spre barbatul firav si slinos imbracat din fata lor. 
Acesta isi lua mana de pe ea.
-Asta nu s-a terminat aici, adu-ti aminte de ultima noastra intalnire Timeea! Te-am cautat si acasa dar se pare ca te-ai mutat.  Asta e ala cu bani-gata de  care spunea vecina ta, ha?
Timeea se uita ingrozita catre Nick, asteptandu-i reactia.  Acesta era plin de nervi, maxilarul incordat si pumnii stransi.  Nu mai putu rezista si ii tranti unul in  fata tampitului. 
Acesta se dezechilibra si se prinse de cordonul paltonului Timeei, desfacandu-l  si astfel scotandu-i la iveala burta. 
Koll ramase surprins si atunci scoase pe gura  samanta de indoiala pentru Nick.
-Esti insarcinata, Timeea? E al tau sau al meu? Ii adresa a doua intrebare de data aceasta lui Nick ca mai apoi sa rada si sa isi vada de drum. 

Tot drumul spre casa Nick nu a scos nici macar un cuvant, iar Timeea stia deja la ce se gandeste. 
Prefera sa il lase sa isi faca propriile idei, iar cand va fi pregatit sa o intrebe, ea ii va raspunde.
Treaba asta insa incepu sa aduca racire din ce in ce mai mare pentru cuplu. Astfel ca intr-o saptamana, Nick nu mai era asa de tandru ca si pana acum. Timeea stia ca se apropia vremea  adevarului, iar de asta se temea cel mai tare. 

Insa cateodata mai apare si cate o raza de speranta ce, daca stiisa te agati cum si cand trebuie de ea, ai o şansa.

Timeea isi facea de lucru in casa caci se plictisea de moarte. Bebelusul incepea sa se miste sin ce in ce mai tare, iar daca statea in pat, mai avea putin si juca fotbal inauntrul ei. 
Sterse praful, dadu cu aspiratorul, spala vasele, facu patul in camera lor, baga la spalat rufele murdare si le chiti pe cele curate.  Toate astea le facea cu muzica data la maxim.

Dupa ce termina de facut curat in toate celelalte camere, isi zide ca putina curatenie in biroul lui nu ar strica, oricum mai era mult pana venea acasa.
Intra in biroul lui ce parea nefolosit de ceva timp.  Mobilierul de aici era din lemn masiv, iar totul in camera era asezat cu  bun gust. 
Lua la rand toata mobila in care se aflau colectii intregi de carti si sterse fiecare particica.  Isi zise in sine ca avea sa citeasca toate acele carti intr-o buna zi.  Asta daca va mai apuca sa le citeasca, odata ce Nick va afla ca poate nu e copilul lui. 
O lacrima se prelinse usor pe obraz urmata de altele. Si le sterse imediat si incerca sa isi ia gandul de la ele.
Dupa ce sterse masuta de cafea de praf si canapeaua, ajunse la biroul masiv.  Acolo erau diferite poze si le lua in mana si le analiza.  Erau poze cu el si prietenii lui, cu familia si chiar si cu ea. Zambi la gandul ca se gandea si la ea.
Incepu sa stearga praful si gasi niste harti pe birou. Vru sa le bage bage in dulap dar din cele doua sertare, nici-unul nu se deschise.
Gasi cheita in suportul pentru pixuri si desfacu primul sertar. Era plin cu acte. Dadu sa il incerce si pe al doilea si merse mai greu dar reusi. Ceea ce gasi inauntru o  lasa muta de uimire pe Timeea care nu isi mai reveni din şoc.
Ce cautau acele masti acolo?! Doar nu...? Atunci  totul i se derula ca prin vis si avu nevoie sa stea jos pentru a procesa totul.  Pe langa masti gasi si poze de la camerele de luat vederi de la acel local. Era ea, era surprinsa in diferite ipostaze, ba din profil, ba de la spate, dar in acele poze era ea.  Mai gasi si un dosar cu o ancheta nedusa la capat.  Nick nu aflase inca faptul ca ea era persoana care o cauta.
Bucuroasa si nerabdatoare, lua telefonul si apela numarul lui Nick  pentru a-i spune. 

-Alo! Nick! Am gasit.... auuuu! Nick!

-Da! Timeea esti bine?

-Cred ca tocmai mi s-a rupt apa! Spuse Timeea speriata dupa ce simti durera acuta din pantec si apa ce se scurgea pe parchet de sub rochita ei.

-Nu te misca! Vin acum! Anunt eu pe toata lumea!

Ea lua mastile si le baga in geanta, apoi isi lua cu mare greutate tot ceea ce avea pregatit pentru atunci cand va naste.

Nick ajunse relativ repede si acasa, dar si la apital.  Era speriat cand o vedea ba alba ca varul la fata, ba rosie din cauza contractiilor. Ea reapira din ce in ce mai  repede si transpirase toata.
La spital o preluara medicii, iar el astepta nelinistit pe hol. 
Nu era pregatit pentru  momentul asta! Nu era pregatit pentru adevar!
Parintii Timeei ajunsera cat de repede putusera, la fel si parintii lui, urmati de prieteni.
Nick doar se plimba pe hol neputincios si fara rabdare.
Trecu o ora.  Trecura doua. Dar pentru  Nick fiecare minut trecea precum un an.
Doctorii si asistentele se plimbau pe hol fara sa spuna ceva concret, iar unii nici macar nu le raspundeau.
Dupa inca o jumatate de ora, un doctor imbracat intr-un echipament albastru, veni si intreba de numele lui.
-Watson?

-Aici! Sarira toti cu Nick in frunte.

-Felicitari! Aveti un baietel perfect sanatos! Mamica se simte bine. O sa o puteti vizita imediat ce or sa o bage la salon. Pana atunci, pe acel geam va puteti privi fiul.  Si chiar atunci vazura cum o asistenta  aducea un nou-nascut rotofei pe care il puse intr-un patut spre geam.
Cand Nick vazu acea faptura minunata se indragosti pe loc de ea dar se intreba daca era al lui.  Spera din tot sufletul sa fie al lui.