Șoaptele seducției

4

-Domnisoara Michelson de ce in cafeaua mea e mai mult zahar decat  cer eu in mod normal?!

- Am adaugat putin mai mult, e adevarat! Mi-a scapat din lingurita cu 2 grame mai mult. Imi adauga ea putin nepasatoare privindu-ma peste ochelari.

-Asta e tot ceea ce ai de spus? Ca ai adaugat putin mai mult zahar?Doar stii ca imi place mai amara! Nu e ca si cum ar fi prima data cand faci o cafea! Ma infurii de nepasarea ei.

-Da si imi pare rau pentru asta!  Imi raspunde sec.

-Iti pare rau ca are mai mult zahar sau ca o beau eu amara? O intreb lasand-o fara cuvinte uitandu-se la mine uimita...Bine! Spun dintr-o data cat se poate de senin cu toate ca in sinea mea mi-as infige mainile in cocul ala perfect al ei, cel de toate zilele.  Femeia asta nu se plictiseste si ea de aceeasi coafura? Unde se tunde? La femeia pesteri? Cred ca are la 35 de ani la cum arata de stearsa. 

-Domnule, in 5 minute trebuie sa fiti la sedinta! Ma anunta ea uitanduse in mapa ei.

-Si acum ma anunti femeie? Sar ca ars din scaun stiind ca trebuia sa fiu deja acolo sa aranjez ca totul sa fie perfect.

-Domnule, ma scuati dar asistenta dumneavoastra si-a dat demisia ieri, si cu tot respectul insa asta nu intra in atributile mele! Ma anunta pe un ton revoltat.

-Mmhhhhh...marai de frustrare si de nervi srangand palma in pumn si lovind tare biroul ceea ce o face sa tresara putin. Femeia asta ma aduce la disperare. Pe cat este de utila pe atat este de enervanta.

-De astazi intra!  Vei face tot ce tine de o asistenta si o secretara la un loc. Iti voi mari salariul bineinteles, dar vei fii acolo unde este nevoie cand iti spun eu, indiferent de de ora sau de vreme, zi si noapte!  Inchei eu tipand si iesind din birou trecand pe langa ea si mergand spre sala de sedinte. Nici macar nu stiam cu cine am sedinta la cate am pe cap si cu cate persoane ma intalnesc, iar ea tocmai acum s-a sinchisit sa ma anunte.  Ha! Si eu care o laudam lui Tom data trecuta.  Domnisoara?! Ha ha! O cred si eu la ce acritura poate sa fie.
Intru in sala de sedinte nervos, secretara ajungand si ea in final. 

-Sedinta se suspenda pana..... cand am program liber domnişoară? O intreb printre dinti pe incompetenta de langa mine.
Aceasta, destul de calma, deschide agenda si verifica rapid.

-Maine dimineata de la 8 la 11. Vorbeste acritura.

-Atunci ne vedem maine dimineata la 9!  Anunt si ies glont din sala lasand o multime de oameni nedumeriti.

Acum isi gasise asistenta aia tampita sa isi de a demisia? Si eu de ce nu am foat anuntat?!

-Domnişoară Michelson, in birou!  Acuuum!

Dupa nici cinci minute isi face aparitia acritura asta de femeie.

-Pot sa stiu si eu de ce Susan si-a dat demisia? Tuna vocea mea in tot biroul.
-Ramasese insarcinata si cum nu a mai suportat...stresul de la locul de munca..., a plecat. Ma informeaza senina tinand vesnica mapa in brate.

-Serios?! Stresul de la locul de munca?! Drept cine ma iei?  Pe fata mea scrie prost cumva? Tip la ea. 
Aceasta nu se sperie nicidecum dar nu raspunde. 
-Iti iei lucrurile si te muti in biroul lui Susan.

-Am inteles domnule, acum daca nu mai e nimic, va rog sa ma scuzati dar eu am sa imi continui treaba.

-Organizeaza agenda mai intai de toate. Maine sa fie gata. Iar maine la ora 8 jumatate sa fii in sala de sedinte.

Acritura incuvinteasa din cap si iese, iar eu rasuflu greu plin de nervi. Are tupeu si nu vrea sa dea inapoi nicidecum. Ha! Sa vedem noi ce tupeu o sa mai aiba acritura cand o sa vada ce inseamna sa te pui cu seful.