Șoaptele seducției

29

Statea singur in birou cu un pahar de whiskey. Al patrulea la numar.  Era ametit rau dar nu ii pasa.

Era singur in toata casa pentru ca gelozia lui nu statuse locului.
O indepartase pe Timeea din start de langa el si nu o lasase sa spuna probabil alte minciuni ce l-ar fi atras. Dar trebuia sa afle adevarul si daca se va dovedi o excroaca, nu numai ca o va urî pentru tot restul vietii lui dar o va distruge. O va urî din tot sufletul lui caci sa fie al dracu'  daca nu se indragostise de ea.

-Timeea, esti bine? O intrebasera membri familiei si prietenii. El tacuse si o lăsă sa se bucure de  laude. Nu voia sa ii ia asta. Nu inca. 
Inca se gandea la ceea ce spusese acel ipocrit cand o vazuse insarcinata.
"E al tau sau al meu?" Asta ii rasuna in cap si acum.

-Vreau sa ma lasati singur cu sotia mea, va rog! Rostise el pe un ton mai dur ca sa se faca inteles. Abia astepta sa scape de tot acest amar. 

-Nick, pana sa te sun am descoperit ca....

-Timea, am vorbit cu doctorul!

-Nick! Ma sperii! Copilul meu e bine? Incepuse ea alarmata.

-Da este bine! E perfect sanatos.

-Doamne! Cat ma speriasem. Cand o sa pot sa il vad?  Isi pusese mana pe piept si inchise ochii usurata. Bine pentru ca eu vreau sa iti spun ca....

-Timeea! Ridica el tonul la ea, facand-o sa inghețe. Am vorbit cu doctorul! O sa faca destul de paternitate.  Trebuie sa stiu daca copilul este al meu sau al imbecilului ala!  De ce nu mi-ai spus de fosta ta relatie care sa terminat brusc inainte sa te iau eu de sotie?!

-Dar nu e adevarat! Eu am...

-Testul de paternitate va fi gata in doua saptamani.  Pana atunci ar fi mai bine ca tu si copilul sa stati departe de mine!  Te vei muta in vechiul tau apartament sau la parintii tai.

-Ne dai afara?! Il intrebase ea uimita.

-Este cel mai bine asa! Nu vreau sa ma atasez de el ca apoi sa aflu ca nu este al meu. In cazul in care, printr-o minune aflu ca este copilul meu, ne continuam relatia, daca nu, copilul nu va fi trecut in nici-un caz pe numele meu, iar noi doi divortam. Nu imi pasa ce va spune lumea!  Daca e ceva ce nu suport in viata, aceia sunt mincinosii.  Nu ma fa sa te urasc Timeea! O sa iti para rau. Si mai ales, nu incerca sa măsluiesti testul.  O sa aflu imediat!
Spusese el si plecase si o lasase asa.
Nu o mai vizitase nici macar o  data de atunci.

Timea era acum in spital si impacheta ultimele lucruri pentru a pleca de acolo. Tatal ei si Dee o asteptau  afara. Vru sa isi bage portofelul in geanta si gasi mastile. Nenorocitele acelea care daca nu ar fi existat ele, nu ar fi in buclucul asta! Le arunca nervoasa inapoi in geanta.  Incepu sa planga.  Nici macar nu incercase sa o asculte sau macar sa ii dea voie sa vorbeasca. Isi spusese punctul lui de vedere si plecase. O lasase in spital cu un copil in brate de a carui existenta nu ii pasa. 
Erau cinci zile de atunci.  Nici-un telefon dat, nici-un mesaj, nici-o vorba lasata, nici-un bilet, pur si simplu nimic.  Cand primise un buchet mare de flori acum doua zile, fața i se luminase crezand ca era de la el, insa se inselase amarnic.  Il primise de la tatal ei. 
De fiecare data cand vedea silueta unui barbat printre jaluzelele ferestrei, spera sa fie el. Spera sa ii faca o farsa si sa vina in orice moment sa o ia in brate si sa o aline. 
Nu o lasase sa ii explice nici macar cum statuse faza cu  Koll. Nemernicul il  lasase cu dubii atat de mari incat acesta recursese la astfel de masuri.

Se opri imediat din plans si se imbarbata singura.  Nu!  Nu avea sa verse nici macar o lacrima pentru tampitul de Nick.  Nu o lasase nici macar sa scoata o vorba. Ii ordonase si plecase, exa t  ca unei sclave.  Era clar ca acum isi daduse arama pe fata. Toate acele luni fusesera de fatada ca sa se culce cu ea, inca una in patul lui.  Nu ii pasa de ea sau de copil. Ii pasa decat de el.  Avea sa isi ia copilul si sa il mute la parinti sau la ea. Inca nu stia. 

-Draga mea, esti gata? O intreba  tatal ei mangaind-o pe spate. 

-Da tata! Sunt mai gata ca oricand. Stiu sigur cine este tatal copilului.

-Da?! Cine este? Cand ai decoperit?

-O sa afle pana si el, prostovanul.  Toate la timpul lor, tata! Spuse hotarata  Timeea si il lasa pe tatal ei sa ii ia bagajele, lui Dee geanta cu scutece si tot ce apartinea de bebe, iar ea isi lua copilul in brate. Ochii erau inca  tulburi dar aveau sa se limpezeasca in cateva luni. Parul ii era deja blond.  Trasaturile, desi inca vaste, le mostenise de la el.

-Tim, acum ca Nick te-a lasat balta, ce vei face?

-Nu iti face griji, Dee!  Parinti ma vor ajuta neconditionat. Ii zambi ea optimista si iesi pe usa spitalului, intrand in masina neagra, lucoasa, cu geamuri fumuri a tatalui ei.  Şoferul acesteia avea sa ii duca la casa parintilor ei. Locul unde va locui mult timp de acum incolo.

Mama ei o intampina bucuroasa inca de la intrare.  Pregatisera camera micutului in graba dar o pregatisera. In casa lui Nick nu exita nici macar un patut pentru copii. Nu vrusese sa ia nici macar pe acela ca nu cumva sa il constranga, iar el, drept multumire, o gonise.

Daca el avea sa se poarte asa urat si sa se joace cu sentimentele ei, ei bine, nemernicul va afla ca jocul asta se va juca si in doi. Ii va demonstra cat de tare se inseala.