Șoaptele seducției

9

De doua luni nu isi mai putea lua gandul de la misterioasa Timea. Se uita la masca a cincea oara in ultimele ore apoi o baga inapoi in sertar. Verificase camerele de la local dar femeia se ferise bine de acestea, mai ales dimineata cand isi pusese haina in cap pentru a nu fii recunoscuta. Verificase si listele de invitati la petrecerea aceea. Gasise 3 femei cu numele de Timea dar nici una nu era Timea lui. Ajunsese la concluzia ca se strecurase acolo si asta o aratau si camerele, oarecum.. i se vedea doar corpul dar chipul nicidecum asa de bine. Acum ii rămânea doar sa astepte pana cand Tom si prietenul lui din politie aveau sa ii identifice chipul.

Era atat de frustrat incat isi satisfacea poftele cu orice femeie pe care o prindea.
Era atat de nervos incat isi varsa nervii pe angajati dar mai ales pe secretara caci ea era singura alaturi decare isi petrecea atat de mult timp la lucru. Tipa parea atat de imuna la ceea ce ii facea el incat i se parea un robot programat special pentru a-si varsa el nervii. Prea plicrisitor.
Rase cand isi aduse aminte ce ii facuse ieri cand o trimisese pana la subsol la arhive sa ia un dosar ce nu ii trebuia in mod special atunci. Se amuzase copios cand o vazuse toata rosie si plina de apa deoarece coborase 12 etaje pe scari caci liftul nu functionase cateva ore, iar el stiuse perfect asta. Nu zisese nimic insa fata ei spunea totul, la fel si actiunile pe care le facuse in momentul in care ii aruncase biroul pe masa si plecase val vartej dupa un pahar cu apa, neuitand insa sa tranteasca usa in urma ei. Azi liftul nu mergea de doua ore si o trimisese iarsi la subsol.

Ieri, dupa ce domnul Lewis ii daduse oglinda in care isi vazuse chipul urmat de plicul in care erau rezultatele probelor ADN recoltate de cheliosul de bodyguard atunci cand o trasese de par, nu ii venise a crede.

-Nu...nu se poate asa ceva....Nu...nu are cum...mama nu m-ar mintii...

-Daca vrei, ne pui fata in fata.

-Vreau sa veniti cu mine... acum daca se poate! Tonul ei nu era ca o rugaminte, era mai mult ca un indemn sau ca un ordin. Domnului Lewis ii placea asta la fiica lui. Ii placuse fata asta de cand o vazuse. Hotarata, isteata, descurcareata, isi ascundea frumusetea cu viclenie si usurinta, iar prostul de sef al ei nici macar nu vedea asta si era chiar sub nasul lui. Fata asta insa ii aducea aminte de cineva drag dar mai ales ii aducea aminte de el... Sememana prea mult cu el. Hotarase sa faca testul de paternitate cu o luna in urma. Si avusese dreptate, era fiica lui. Se apropiase de ea si se imprietenise suficient cat sa ii capete increderea.

Domnul Lewis acceptase sa mearga cu ea acasa la mama ei. De cum deschisese usa apartamentului si ii vazuse, femeia prima oara ramasese socata, apoi lua o gura mare de aer, ofta si ii pofti inauntru. Venise timpul pentru a da explicatii.
Asa aflase ca de fapt tatal ei traia si era chiar domnul Lewis.
Era socata dar se in sufletul ei exista un dram de bucurie sa stie ca nu e orfana si ca tatal ei traieste. Domnul Lewis voia sa faca toate demersurile ca ea sa fie recunoscuta ca fiica lui legitima si sa ii poarte si numele. Desigur, daca si ea accepta. Si avea de gand sa ii dea domnului Lewis o sansa. Nu era vina lui ca lipsise atat din viata ei. Mama ei plansese si ii implorase pe amandoi sa o ierte. Domnul Lewis zambise si o luase pe mama ei in brate soptindu-i ceva la ureche ca mai apoi aceasta sa ramana uimita si sa zambeasca dupa. Cei doi puneau ceva la cale, sigur.

Azi, acum trebuia sa ii aduca sefului ei un alt dosar de la arhiva, iar liftul nu mergea, din nou. Nemernicul...stia bineinteles. Ieri ii facuse la fel si dupa 12 etaje de coborat si urcat, acesta zambea satisfacut de ea si de isprava lui.
Era la al cincelea etaj la coborare. Isi trase sufletul cateva minute apoi le coborî si pe celelalte. Saluta frumos si amabil pe domnul Harryson, schimba doua vorbe cu el apoi lua dosarul, ajunse in capatul scarilor, il injura incet pe idiotul care o trimisese si incepu sa urce...1, 2...7, 8...10, 11...si in sfarsit 12. Nu mai putea de picioare, nu mai putea sa respire dar mai ales, nu mai putea de nervi. Deschise usa biroului cu putere, trantind-o la perete apoi inchizand-o la fel de tare, atragandui atentia de la ceea ce facea in laptop a angajatorului sau. Arunca dosarul pe birou si isi posta mainile pe acesta.

-Gata! Mi-a ajuns! Nu o sa mai permit ca un badaran si un incompetent ca tine sa isi bata joc de mine!

-Pardon?! Ce ai zis domnisoara Michelson?! Se ridica el din scaun si se posta in aceasi pozitie ca si ea astfel incat erau nas in nas. Amandoi erau nervosi din cale-afara. Se uita direct in ochii ei si dadu de o pereche de ochii albastrii frumosi care semanau cu ai...

-Am zis ca nu isi bate joc de mine un pampalau, un idiot si un neica nimeni ca si tine! M-am saturat de ifosele tale de copil rasfatat! Adu-mi cafeaua asa, e prea dulce, e prea amara, prea,prea prea... Adu-mi dosarul ala, ba nu, mai bine pe celalalt.... M-am saturat! Esti un papa-lapte! Se rasti ea la el batand cu degetul aratator in biroul din lemn dur, ca mai apoi sa arunce cu tot ce era pe birou, jos.
El marai cat sa o sperie dar femeia era de neclintit in fata lui. Ocoli biroul si ajunse in fata ei. Se duse spre canapeaua de langa birou si arunca cu pernele in el. El se ferii la timp. Si se posta iarasi in fata ei.

-Repeta ce ai spus! Marai el cuvintele apropiindu-se teribil de mult de ea de parca ar fi vrut sa se asigure ca astfel o poate sfasia mai repede. Ea ofta dandusi ochii peste cap si ridica mainile spe tavan ca si cum s-ar fi rugat divinitatii sa o scape de acest cretin impertinent.

-Esti un papa-lapte! Un necioplit! Un terchea-berche! Si intorcandu-se porni usor spre iesire, insa se intoarse cand ii auzi pasii apasati, iar in graba ei de a scapa de uraganul ce o ajungea, se impiedica de covorul din fata biroului. El dadau sa o prinda dar isi incalci mana in parul ei prins in coc, ciufulind-o, trantindu-i si ochelarii in timp ce cu cealalta mana o prinse de camasa rupandu-i trei nasturi din cusatura. Ea se agata la randul ei de camasa lui si dupa ce ii rupse toti nasturii, se simtii iarsi in cadere ca mai apoi sa il prinda de sacou astfel tragandu-l peste ea. El ateriza peste ea dar mai ales intre picioarele ei, iar fusta ce o purta se ridica substantial pentru a lasa loc de interpretari. Nu asta era problema cea mare pana cand realizara ca buzele lor se atinsesera, iar rujul ei rosu de pe buze ajunse si pe buzele lui. Ramasera inmarmuriti si se uitau unul la altul nestiind ce sa faca. Cand incercara sa se ridice, el puse din greseala mana pe sanul ei. Usa se deschise imediat iar pe ea intra domnul Lewis.

-Nick am uitat sa.....ce mama dracului cauti peste fata asta si ce e toata debandada asta aici? Intreba el nervos cand vazu ca tot ce fusese odata pe birou, acum era langa si canapeaua sifonata cu pernele aruncate pe jos prin incapere, dadeau de inteles alceva.
Cireasa de pe tort era faptul ca el era aproape dezbracat, fiind desfacut la camasa scoasa acum din pantaloni, cu rujul ei pe buze in timp ce sanii ei acoperiti de sutien erau expusi in proportie de 100%, iar mana lui stanga acoperea unul. Parul ei era incalcit in mana lui dreapta pe cand fusta ei era ridicata pana peste solduri cu el intre picioarele ei.

______________________________________
Salut gaşcă! Daca in capitolul 8 spuneati ca nu va asteptati la asa ceva, vreau sa stiu ce mai ziceti acum! Si asta nu e tot! Capitolul 10 va fi de-a dreptul incendiar! Ce parere aveti? Ce credeti ca va face domnul Lewis? Va las in asteptarea noului capitol, asteptand cat mai multe opinii! Enjoy! 😁😂😂😈😈😈😈😄😄😄😎😎😎😚😚😚😚😚❤❤❤✌👊