Zombie Apocalypse

V2(liniștea dinaintea furtunii) . Cap.2- Liniștea.

Hoarda se apropia din ce în ce mai mult, nu aveam unde sa ma duc, eram mai mult decât pregătit sa îmi asum moartea.

— Nu cred ca vrei sa mori acum frate, prinde-te de asta!!

Era un tip la etajul 3 al blocului de lângă mine ce îmi aruncase o sfoară, eram salvat, nu știam cine e pentru ca nu îl puteam vedea bine din poziția în care mă aflam, însă vocea lui îmi părea familiara. Fără sa ma gândesc ma prind de funia respectiva și încep sa ma cațăr.

— Adelin? Frate, ce ușurare, asta da moment bun sa ne întâlnim.

— Poți s-o mai spui o dată.

— Ce te aduce în oraș fratelo, am crezut ca ai fost transferat la Cluj cu liceul și toate cele...

— După ce lucrurile au luat-o razna și umblatorii au început sa terorizezi lumea iar orașul a căzut, am luat mașina părinților mei și am venit cât de repede am putut aici, însă am fost încercuit de umblatorii ăștia jegoși și blocul asta a fost singurul refugiu.

— Nu-mi vine sa cred ca te revăd fratelo, ma bucur ca ești bine, cât a trecut? 3 ani?

— Trei ani și 7 luni mai exact fratelo, și tu mi-ai lipsit. Dar tu ce faci aici, credeam ca toți cei din oraș au fugit sau au fost mâncați.

— Am fost cu un grup și acum 2 zile am fost atacați, am mai rămas 4, eu, Alina și încă 2 fete, Alina a fugit în oraș în timpul atacului iar eu am venit aici sa iau o mașină și sa o caut pe Alina.

— Fratelo, sunt 5 locuri într-o mașină și sunte-ți 4 persoane, crezi ca...

— Nici sa nu întrebi, bun venit în familie!

— Mersi fratelo, acum hai sa vedem cum ieșim de aici și sa o cautam pe fata și o mașină.

— Străzile sunt pline, cum putem ieși?

— Acoperișul, blocurile sunt foarte aproape unul de celalalt deci cred ca putem sari de pe un balcon pe altul...

— Ai dreptate, e singura noastră șansă!

Ne-am urcat pe acoperiș și am început sa facem parkour pe blocuri, în sfârșit ajunsesem într-o zona liniștită.

— Bun, asta nu a fost atât de greu!

— Adelon, uite, e un magazin de mașini!

— Jackpot!!!

— Dar încă nu am găsit-o pe Alina...

— Pai am cam fugit prin tot orașul, cred ca a ieșit de aici de mult dacă nu am găsit-o...

— Ai dreptate...nu-mi vine sa cred ca zic asta dar, pentru moment siguranță noastră și a celor care mai sunt cu noi este pe primul plan, hai sa luam o mașină și sa mergem!

Am ajuns înăuntrul magazinului auto și am luat o mașină mai spațioasă gen un van. Adelin nu avea idee cum sa conducă asa ca din nou a trebuit sa încerc sa nu ma ucid pe mine sau pe el conducând.

— Daniel, nu mergi cam repede??

— Iartă-mă fratelo, dar dacă merg încet și se apropie o hoarda nu le poate face van-ul față, dacă am viteză pot trece ușor prin ei...

La scurt timp ieșim din oraș în siguranță și mergem la locul unde le-am lăsat pe fete.

— Ramona, Adriana, avem un nou membru!!

Adelin îmi pune brusc mâna la gură și îmi zice în șoaptă:

— Shhh, uite, cartușe goale și urme de bocanci militari, cred ca alt grup le-au găsit...