Zombie Apocalypse

Volumul 2- Capitolul 1. Înapoi pe drum.

— Cat de departe credeți ca a ajuns?

— Păi ea a reușit sa fuga nu cu mult pana sa ajungeți voi la adăpost, deci nu cred ca e foarte departe...

— Da, dar pădurea este mare, orașul la fel, și se întunecă...

— Daniel, știu ca e dureros pentru tine, dar nu cred ca mai are vre-o șansă...imi pare rău.

— Probabil ai dreptate, nu e sigur noaptea oricum, poate ne vom întâlni într-o buna zi Alina...până atunci, te rog, fii în siguranță.

Le iau pe fete și ne găsim un copac destul de mare și cu multe crengi groase și întinse, ne improvizam cât de repede putem un adăpost temporar pentru timpul nopții și ne băgăm la somn. În timp ce doream simt o mână pe umărul meu, apoi un braț care ma cuprinde și ma tine strâns. Fără sa fac vre-o mișcare bruscă întorc capul înspre persoana respectivă, era Ramona, aceasta ma cuprinse în somn, nu îmi displăcea postura în care mă aflam și nici nu voiam sa o deranjez, fata ei avea un zâmbet inofensiv și era atât de drăguță, inima pulsează sângele în corp de doua ori mai rapid și ma apropii ușor de aceasta pana în punctul în care ii simt respirația, zâmbetul ei devenise subit mai plin de contur și strânsoarea acesteia mai puternica.

— Pupa-ma prostule...

— Stai...nu dormi? Uite...imi pare...

— TACI, sa nu îți para rău de nimic, te-am luat în brate perfect conștientă, vreau sa ma săruți...

— Dar....

Aceasta ma eliberează din îmbrățișare și se întoarce cu spatele la mine.

— E vorba de Adriana, nu?

— Ramona...

— Stai liniștit, înțeleg, Adriana e o fată drăguță și are tot ce ii trebuie sa te facă mai fericit decât mine, scuze ca am încercat sa...

Nu o mai las sa continue, ii pun mana pe umăr, o trag atât de aproape de mine încât corpurile noastre sunt lipite unul de celalalt și o sărut nesatul și din toată inima. După sărutul lung pun puțin spațiu între noi continuând sa o țin în brațe.

— Ramona, toți trecem printr-o situație dificilă, iar eu sunt mai confuz ca nici-o dată. Mi-aș dori sa îți pot spune ca am aceleași sintimente pentru tine cum le ai tu fata de mine, dar adevărul este ca nu știu ce și pentru cine simt.

— Off, blegule, te înțeleg, acum mai mult ca nici-o dată pot zâmbi chiar și în iadul asta, și știi de ce? Pentru ca sunt în bratele tale, asa ca ia-ți tot timpul de care ai nevoie și gândește-te la sentimentele tale, eu voi fi aici, mereu!

Îi zâmbesc și o sărut din nou. Voiam sa fiu doar o data în viata mea sigur de ce simt, dar tot ce se întâmplă ma face mult mai confuz decât eram.

— Ar trebui sa ne băgăm la somn Ramona, mâine avem mult de mers și vreau sa fim odihniți!

— Bine Daniel, noapte bună.

— Noapte bună Ramona.

Aceasta adoarme în bratele mele, iar privirea de pe fața ei e mai calma și mai fericita ca nici-o dată, ma face sa ma simt relaxat și fericit privind-o.

— Daniel, Ramona are nevoie de tine, uită-te la ea, e atât de fericită, ea te-a plăcut de când te-a văzut, eu eram îndrăgostită de Andrei. Nu mai trebuie sa fii confuz, vreau ca voi doi sa fiți fericiți, chiar dacă și eu simt ceva pentru tine și ma doare acum, voi fi bine, promite-mi ca vei avea grija de ea...

— Adriana? Tu...ai văzut tot?

— Da, și felul în care te privea...nu știu de ce te mai gândești atât, e evident cu cine trebuie sa fii.

— Mulțumesc Adriana, dar încă nu știu ce simt...

— Hai doar sa dormim acum, tu promite-mi ca o sa ai grija de ea.

— Promit Adriana.

— Bun, noapte bună Daniel.

— Noapte bună Adriana.

Timpul trece și într-un final adormim toți. Vine și dimineața iar eu ma trezesc ultimul, fetele nu mai erau în adăpost, asa ca ma ridic speriat și ma uit împrejur.

— Daniel, somnorosule! Da-te jos din pom!

Respir ușurat când ii aud glasul Adrianei care era afară lângă un foc, pregătind ceva de mâncare.

— Voi chiar asa devreme v-ați trezit?

— Nu toată lumea a dormit la fel de bine și relaxat ca tine și Ramona!

Aceasta îmi face cu ochiul iar Ramona rostește.

— Pai, ahmm...

— Hai, nu îți e foame? Trebuie sa mănânci sa îți iei puterile.

— Ati și vânat deja? Voi doua sunte-ți chiar plăcut surprinzătoare!!

— E meritul Ramonei, știa ca azi ne punem în mișcare și a vânat iepurele ăsta până să mă trezesc eu!

— Ramona, ești ce-a mai tare!

— Nu am facut ceva atât de special, hai la masă blegule!

Mâncăm toți și apoi ne strângem lucrurile. Ne umplem rucsacele și o luăm din loc.

— Bun, unde ne îndreptăm acum?

— Pai orașul ăsta e făcut praf, eu zic sa ne îndreptăm înspre capitală, acolo presupun ca e mai bine ca aici, doar acolo se afla reședință președintelui...

— Bun plan, numai ca avem vre-o 200km de mers, ne trebuie o mașină!

— Am o idee, mergem în oraș și luam una, nu e ca și cum vom fi băgați în pușcărie pentru furt.

— E periculos sa ne întoarcem în oraș Daniel, știi și tu...

— Da, este, de aceea voi ma așteptați aici cât timp merg să fac rost de vehicul!

— Poftim? Nu!! Nici gând! Nu te duci singur!

— Nu vreau sa aud ca vreți sa mergeți și voi! Am luat o decizie, rămâneți aici iar în caz ca aveți probleme fugiți în oraș, ne întâlnim la biserica mare.

— Daniel, e periculos sa pleci singur!

— Ramona, promite-mi ca nu încerci sa ma oprești, e singura noastră șansă...

— Dar...

— Lasă-l Ramona, are dreptate, hai du-te o dată pana nu ma răzgândesc...

Ramona ma prinde de mână și ma sărută. Îmi da drumul și arunc o ultima privire la cele doua. Nu știam dacă le voi mai vedea vre-o dată, dar era singura noastră șansă, asa ca trebuia sa fac ceva în legătură cu asta!

Ma îndrept cât de repede pot înspre oraș, iar fix la intrare observ eșarfă Alinei.

— Înseamnă că ea chiar a întrat înapoi în oraș...sper sa fie bine...

Îmi continui drumul mai departe înspre coloana de mașini, însă niciuna nu pare sa fie funcțională.

— Oh, nu...ce fac acum?

Ca și cum nu ar fi fost destul de grava situația în care mă aflam, o hoarda de umblatori se apropiau din vest obligându-ma sa merg în direcția opusa de unde veneam eu.

—FUCK!! Nu e bine deloc, cum ajung eu acum la fete...

Fug cât de repede pot, dar am dat de un capăt blocat al unei străzi, hoarda se apropia de mine, iar eu nu aveam unde să mă duc. Eram prins între ziduri și umblatori.

Salut tuturor, știu ca nu am postat de câteva zile dar am fost destul de ocupat, sper sa pot posta mai des de acum în colo asa ca rămâneți aici și citiți în continuare pentru ca nu renunț la carte.
Ce se va întâmpla în continuare? Va scăpa Daniel din poziția în care se află? O vor găsi pe Alina? Fetele vor fi bine? Cu care va rămâne pana la urmă? Aflați în următoarele capitole 😘👋