Yoongi
Compania incepe a se goli iar noaptea ma prinde iar in lanțurile ei. Nu vreau sa rămân singur din nou. M.am obișnuit cu lucruri de genu dar .... parcă incepe sa doară.
Imi aud propria respirație umplând încăperea. Incep sa.mi petrec timpul făcând nimic.
Visul meu incepe sa dispara iar inima mi se frange. Toata viața mi.am petrecut.o in întunericul acelei biblioteci pe care, acum, as vrea so ard din temelii.
Nu trebuia sa te întâlnesc si sa.ti dau sansa sa mă rănești. Vioam doar un prieten, cineva in care m.as putea baza, dar tu te.ai folosit si m.ai exploatat pana in ultima clipa. Iar intrebarea de ce? Încă imi înflorește in minte de fiecare data cand trec pe langa acea clădire.
Incerc s.o i.au de la zero. Vreau sa iubesc din nou. In acest moment, sper ca acel cineva zâmbește... undeva.
Cobor scările, intr.un final hotărandu.ma asupra unei plimbari. Imi las mașina si pornesc pe jos.
Aceasta noapte fara lună ma face sa ma simt si mai singur. Merg fara vreo direcție.
Intru pe o străduță mai putin luminată cand una dintre usi se deschide cu putere
-Pleaca dracului din casa asta! Esti un idiot demn de milă! Nu ai cum sa te mai numești membru al familie. Niciodata nu ai fost! Haimana! Ieși naibii odata!
-Tată ....
-Nu ai plecat inca, javra ordinară!
Mereu ai fost problema familiei. Sa fiu sincer nici macar nu te.am vrut! Totul, nu nu, mai bine zis viata ta a fost un accident Maica.ta m.a înnebunit si pana la urma tot la vorba mea a ajuns. Nimeni nu a ținut la tine cu adevărat, jegosule. Gaseste.ti locul altundeva, aici sa nu te mai vad!
Si usa se tranteste iar băiatul cade in genunchi. Nu.mi vine sa cred ce am putut auzi. Incerc sa ma apropii de el cand un fior imi străbate șirea spinării.
- Vreau sa dispar...
Sunt ultimele lui cuvine inainte sa se prăbușească pe scari. Ma nasputesc asupra sa incercand sa.l sprijin de balustradă.
.....
