The stranger (in curs de super-editare)

The stranger (capitolul 13)

...sa ma sarute..pe obraz . Am zambit si l-am sarutat si eu,tot pe obraz. Se pare ca trecusem amandoi peste si acum incepem san e bucuram de o prietenie ce va deveni din ce in ce mai puternica.

Cu pasi marunti am urcat scarile in camera mea.Am inlocuit rochia cu pijamalele si la somn !

Dimineata sunt trezita de un fosnet. Deschid ochii si vad ca Sarah se chinuia sa deschisa un plic.

-Ce ai acolo ? intreb pe jumatate adormita.

-A..un plic..era langa perna ta. 

-Deci e pentru mine,dami-l .

-Dar.. protesteaza

-Acum! Ma enervez

-Bine..ofteaza intinzandu-mi plicul. Il deschid si scot de acolo o mica bucatica de hartie. Pe ea erau trecute cateva randuri.

“Felicitari draga mea nepoata ! Imi pare rau ,dar nu pot fi fizic acolo cu tine,totusi cand ai putin timp poti veni tu la mine ,e mult mai sigur . Am auzit ca ti-ai descoperit noi “talente” si ti-ai facut “noi” prieteni . Astept sa vorbim .”

Cu drag,bunicul tau .In timp ce citeam scrisoarea un fior m-a strabatut,imi era dor de el,deci aveam sa ii fac o vizita.Nu am mai stat mult pe ganduri m-am schimbat si am iesit din casa dorind sa merg la el. Am ajuns in locul unde gasisem data trecuta portalul,dar nimic..mai caut ceva timp pana cand o mana iese de nicaieri si spune :”Aici draga mea.” Am prins mana si am pasit. Pasisem in portal,iar pe partea cealalta era chiar bunicul.L-am imbratisat si i-am spus :

-Mi-a fost dor de tine !

-Si mie draga mea ! Stiam ca odata ce vei gasi biletul vei vrea sa vii la mine. Trebuie sa vorbim despre “talentul” tau. Spune cu voce calda. L-am urmat pana la palatul unde mai fusesem..am intrat,dar de data asta nu ne-am dus in camera mari,ci m-a condus spre o mica camaruta. Camera era plina de poze in tablou pe pereti,iar sub fiecare poza se afla cate o mica descriere cred,apoi dupa ce am privit mai atent in jur mi-am dat seama ca toate fotografiile erau asezate intr-un mod anume. M-am apropriat si am atins un tablou. In el se afla o persoana foarte cunoscuta si foarte draga mie..era tata. Lacrimile incepeau sa mi se prelinga pe fata..nu mai vazusem o poza de-a tatei de ceva timp..Bunicul m-a tras in bratele lui si m-a asezat pe un scaun..Dupa ce m-am mai calmat si mi-am sters lacrimile,i-am spus :

-Cine sunt ? intreband de cei din pozele de pe pereti.

-Toti sunt din familia ta,a mea..toti zane pur sange sau nu,fiecare din ei a avut un “talent” ca tine,fiecare si l-a descoperit mai devreme sau mai tarziu. Unii au ajutat omenirea,unii doar oamenii din jurul lor,unii nu au vrut sa-si recunoasca puterile.Toti cei de aici,inclusiv tu au fost sau sunt speciali.

-Si eu ce fel de puteri am ? Cum le controlez? Cum le pot folosi? Pot face numai bine cu ele sau si rau ? intreb absorbita de discutie.

-Vei afla totul..dar pana atunci ea este  Olivia. Si pe usa intra o fata draguta de varsta mea. Aveam ochii negri si parul si mai negru.

-Buna ! Eu sunt Olivia . spune cu o vice draguta

-Buna ! Shelby. Incantata ! ma prezint zambind.

-Fetelor,eu v alas sa va cunoasteti ! si a iesit. 

-Deci..ce puteri ai tu ? ma intreaba

-Pai..nu stiu prea multe decat ca pot vorbi prin ganduri.pot trasmite ganduri celorlalti,precum vampire,teriantropi..a! si pot trasmite la mare distanta.

-Hm..interesant ! exclama .Suntem la fel.

-Tu cine esti ? Esti zana pur sange ? Ai su tu puteri ?