I'm all yours. |PJM FF

Capitolul 3

După ce s-a auzit soneria, mi-am luat cărțile și penarul și le-am băgat in ghiozdan. Trebuia sa merg la dulap pentru a-mi lua caietul de engleză.

"Hey, Annie!" a spus Tae, zâmbind. "Ce faci mâine după ore?" m-a întrebat venind mai aproape de mine. "Nimic special. Probabil o sa ma uit la un serial. De ce?"

"Eu și Jimin voiam sa te întrebăm dacă poți iesi. Și cum ai spus ca nu faci nimic special, la ce ora venim sa te luam?" a spus cu o voce foarte drăguța. Acum știu de ce l-a trimis Jimin pe Tae sa vorbească cu mine; nu îl pot refuza. Niciodată.

"Dar poate veniți voi la mine. Mâncăm ceva, ne uitam la o drama. Părinții mei vor fi plecați tot weekend-ul deci..." am fost întreruptă de Tae care ziceai ca e un pufulete săltăreț. "Super! Așa facem." a spus și m-a tras intr-o îmbrățișare.

Am mers spre casa cu încetinitorul, simteam cum corpul îmi cedează. Abia așteptam sa ajung acasă sa ma întind in pat.

După ce am ajuns acasă, mi-am făcut repede un dus și m-am băgat in pat. Am adormit, fiind prea obosită.

*

Am simțit telefonul vibrând și somnoroasa m-am uitat la apelant. Nu înțelegeam nimic din ce scrie, dar totuși am răspuns.

"TU ȘTII DE CÂTE ORI TE-AM SUNAT? AM CREZUT CA AI MURIT!" am auzit vocea pițigăiată a lui Jimin care tipa la mine. "Ai vrea tu." i-am spus cu jumătate de gura, simțind cum capul meu era pe cale sa explodeze. "De ce m-ai sunat?" l-am întrebat după ce am căscat. "Ceaiul de la ora 5?" m-a întrebat el cu o voce de copil. M-am uitat la ceas și am văzut ca era 7:25 PM. "E 7 jumătate. S-a dus șansa de mult." am spus eu chicotind.
L-am auzit pe Jimin oftând "Da... Ai dreptate." a spus făcând o pauza. "Ceaiul de la ora 7 jumătate?" m-a întrebat cu aceeași voce de copil. "Încerci cumva sa îl imiți pe Tae? Nu-ți merge, Park Jimin." am spus serioasă. "Ah ce sexy a sunat numele meu rostit de tine." a spus el, iar eu am început sa rad. Desigur, nu era rasul meu. "Hai ca ma pregătesc. Sa fii gata in 5 minute." i-am spus lui Jimin și i-am închis. M-am ridicat din pat și m-am dus la baie pentru a ma spală pe fata și pe dinți. Mi-am luat telefonul și portofelul și am ieșit din camera.
Mama și tata încă nu au ajuns acasă așa ca m-am gândit sa ii sun. Imediat ce am pus telefonul la ureche, apeland-o pe mama, am văzut un biletel pe frigider.

"Eu și tata am plecat mai devreme in călătoria de afaceri. Am vrut sa te anunț dar dormeai.
Ne vom întoarce peste o săptămâna. Ai bani pe masa. Te iubim!"

Am închis telefonul după ce am citit bilețelul și m-am dus sa ma încalț. De ce oare mi-au spus ca sunt plecați doar in weekend, și acum îmi spun ca vin peste o săptămâna? Probabil ca sunt multe probleme de rezolvat.

Mi-am alungat gândurile și am dat sa ies. Am aruncat o privire in oglinda. Parul meu stătea dezordonat intr-un coc, hanoracul și pantalonii negri ma făceau sa par mai slaba decât eram, ceea ce era bine. Am deschis usa fix când Jimin voia sa bată. Am chicotit și am iesit din casa și am încuiat usa.
Am mers pe strada unul lângă celălalt, iar eu am început sa îl analizez pe Jimin. Parul lui era ciufulit, hanoracul și blugi ii dădeau un aer de bad boy. Ceea ce mi-a atras atenția era ca, deși el purta blugi, eram îmbrăcați ca un cuplu siropos, care își asortează pana și lenjeria.

"Arăt bine, știu." a spart Jimin liniștea, cu vocea lui răgușită. "Cine te-a mințit?" am spus eu înaintând. Jimin a chicotit in spatele meu și a mărit pasul.

Când am ajuns la cafeneaua noastră preferata, am intrat fără sa îl aștept pe Jimin. M-am așezat la coada gândindu-ma ce sa îmi cumpăr. Când mi-a venit rândul mi-am comandat un iced coffee pentru ca nu mai aveam pofta de ceai. Am simțit capul lui Jimin le umărul meu, iar inima a început sa îmi bată mai tare. "Ce ai spune dacă nu am sta aici și am merge sa ne plimbam prin parc?" a spus Jimin cu vocea lui răgușită. "Ok." am spus eu înghițind in sec.

După ce și-a luat și Jimin comanda am plecat din cafenea, îndreptându-ne către parcul din apropiere. Am mers câteva minute bune pe aleile curate ale parcului. Soarele apunea încet, iar peisajul era desprins ca din basm. M-am apropiat de marginea lacului și m-am așezat admirând imaginea din fata mea. Jimin m-a urmat și s-a așezat ușor lângă mine, îndreptat cu totul spre mine.
"Ce apus frumos." am spus eu zâmbind ușor trista. Când eram cu Jungkook veneam mereu in parc la sfârșit de săptămâna și spuneam ce aveam pe suflet fiecare, urmărind apusul.

"Știu la ce te gândești." a spus Jimin, uitându-se la mine parcă citindu-mi gândurile.
Am lăsat capul in jos. Nu voiam să mă vadă plângând. Am suspinat, aruncând din nou privirea la apus.

"Uita-te la mine, Anastasia!" a spus Jimin șoptind. "Te rog." Vocea lui părea fără vlagă, ca și cum îl durea ceva.

L-am privit. Ochii lui îmi scanau fața, urmărind și una din lacrimile mele curgând. "De ce vrei mereu sa trăiești in trecut?" m-a întrebat in timp ce mi-a șters una din lacrimi.

Nu puteam sa-i răspund pentru ca am început sa plâng in hohote, luându-l in brațe. El mi-a răspuns la îmbrățișare și m-a strâns parca nevrând sa-mi mai dea drumul. Am început sa ne legănăm ușor, iar eu am început sa ma liniștesc încet.

După câteva minute, în care soarele a apus de tot, iar întunericul părea ca ne-a înghițit micul orășel, am ales sa mergem spre casa. Am mers in liniște, ținându-ne degetele mici împreunate. Când am ajuns acasă, am descuiat usa și l-am invitat pe Jimin la mine pentru ca nu ma simteam bine singura in ditamai casa. S-a așezat pe canapea iar eu am mers in bucătărie pentru a lua ceva de băut.
"Ce vrei sa bei?" am strigat eu din bucătărie. "Cola sau apa?" am continuat.
"Cola și niște popcorn!" a strigat el înapoi.

Am luat punga de popcorn deja făcută, doua doze de cola și m-am îndreptat spre sufragerie. Jimin căuta un film. După câteva minute am hotărât sa ne uitam pe youtube la filmulețe amuzante. Eram plină de energie ceea ce nu era tocmai bine pentru ca mâine ar trebui sa mergem la liceu.
Am ras cu gura pana la urechi cu Jimin, începuse sa ma doară fata.

"Vrei sa aduc o pătura?" l-am întrebat pe Jimin care și-a îndreptat imediat privirea către mine. "Dar ce gânduri ai cu mine, micuța Annie?" a spus Jimin apropiindu-se de mine cu un rânjet drăcesc.
"Ma gândeam ca poate îți e rece, fraierica." am spus zâmbind. "Cu tine prin preajma, niciodată." a spus continuând sa se apropie de mine. L-am împins imediat. "Hai gata cu flirtul. Ar trebui sa te duci acasă sa te culci." i-am spus fără a face contact vizual cu el.
"Hmm, ma gândeam ca pot dormi aici." a spus făcându-se mai comod.

Am plecat de lângă el și am căutat o pătură. Când am găsit una, m-am întors in sufragerie, iar Jimin deja adormise. Zici ca e bebeluș. L-am învelit ușor, am stins televizorul și am încercat sa îmi croiesc drum spre camera mea prin întuneric dar o mâna m-a tras pe canapea.
"Te rog, dormi aici." a spus Jimin in șoaptă, iar respirația lui îmi mângâia fața, făcându-mi inima sa bată ca o nebuna. "Jimin, nu pot..." am spus dar el deja mă invelise cum a putut cu pătura.
"Eu zic ca poți." a spus plasând un sărut pe fruntea mea.

Am încercat sa stau de așa natura sa nu îl ating foarte mult, dar nu prea am reușit, canapeaua fiind prea mică. M-am întors cu fața spre el și mi-am plasat o mâna pe pieptul lui. Ma simteam ciudat dar și bine in același timp. Am adormit cu capul pe umărul lui, atât de aproape de fata lui perfecta, și mai ales, periculos de aproape de gâtul lui. Mirosea atât de bine.

M-a strâns mai aproape de el, parca nevrând sa îmi mai dea drumul. Simteam temperatura corpului cum îmi creste. Cum puteam eu sa adorm lângă el, când inima mea voia sa sara la el in piept? Mi-am alungat orice gând și am încercat sa adorm.