I'm all yours. |PJM FF

Capitolul 2

Am țopăit pana acasă, făcându-l pe Jimin sa meargă mai repede pentru a tine pasul. Când am intrat in casa mama pregătea ceva de mâncare iar tata se uita la un film de acțiune. I-am salutat și am urcat in cameră, aruncându-ma imediat in pat. Eram nerăbdătoare sa îl sun pe Jungkook, când...
"Ce desen frumos, ma întreb cine e aici." spune Jimin in fata oglinzi, uitându-se ba la reflexia lui, ba la desen, încercând sa facă aceeași expresie faciala ca in desen. "De ce îmi umbli prin lucruri?" l-am întrebat, căutând numărul lui Jungkook in telefon. "Vino aici, vorbim după despre asta." i-am spus, bătând pe locul de lângă mine. El a dat din cap și s a așezat, adica aruncat in pat.

"Hey prieteni!" am auzit vocea fericita a lui Kookie. "Hey Kookie!!" am spus eu extrem de fericita. Nu mai vorbisem de mult timp și îmi era dor de vocea lui. M-am emoționat destul de tare vazandu-l și ochii mi s-au umezit instant. "Te rog nu plânge, Annie! Știi ca nu mi-a plăcut niciodată sa te văd plângând." a spus și am citit o mică tristețe pe fata lui, aducându-mi aminte de momentul despărțirii noastre. Mi-am mușcat buza ușor ca sa îmi opresc lacrimile. "Hey Jimin! Omul meu. Îți sta bine parul!" a spus Jungkook cu zâmbetul lui specific. "Nici tu nu arați rău, băiete! Ia spune, cum sunt fetele pe acolo?" a întrebat Jimin, iar eu mi-am dat ochii peste cap. "Destul de frumoase..." am văzut ca se abtinea sa nu spună mai mult, așa ca m-am scuzat și m-am dus in baie. Atunci i-am auzit pe băieți vorbind in continuare: "Deci?" a spus Jimin. "SUNT FENOMENALE FRATE!" i-am auzit pe amândoi râzând." Deci, tu și Annie?" l-a întrebat Kookie pe Jimin. Acesta a pufnit și a spus "Nu știu încă... Încă suferă după tine și nu as vrea sa o grăbesc. Dar chiar mi-as dori sa fie ceva."

După doua minute de liniște am ales sa dau drumul la apa pentru a ma spală pe fata. Jimin voia sa fie cu mine? Dar avea o iubita. Sau erau doua? Am chicotit la gândul meu și am ieșit din baie. M-am pus in pat și am luat telefonul din mâna lui Jimin. "Deci, Kookie Mookie... Când ne vizitezi?" am întrebat zambareata. "Cel mai probabil in vacanța de iarna. Am patru săptămâni vacanța. Hai cinci dacă mami tău îmi gătește ceva bun. Salut-o din partea mea, apropo. Și pe domnul Kim. Îmi e dor de ei mult." a spus in timp ce a dus mâna la cap ca și cum ar fi salutat un comandant. "Și lor pun pariu ca le este dor de tine. Câte săptămâni mai sunt pana la vacanța de iarna, Jimin?" m-am uitat la Jimin, el jucându-se cu cearșaful de pe pat. "8 săptămâni parca." a spus fără sa ridice ochii la mine. "Ești bine?" l-am întrebat in șoaptă. "Da, nu e nimic. Sunt bine." a spus încet.

După încă 20 de minute de vorbit cu Jungkook, l-am lăsat sa se pregătească pentru liceu. M-am întins pentru ca amortisem și mi-am ațintit privirea spre Jimin care era cam tăcut.

"Ce tot ai?" l-am întrebat frustrata. "Te-ai purtat ciudat după ce am venit de la baie. Chiar ești ok?" l-am întrebat așteptând un răspuns de la el.

Și-a ridicat ochii și m-a fixat cu privirea preț de câteva secunde după care și-a trecut o mâna prin parul lui mătăsos și blond. "Sunt puțin supărat pentru ca m-ai ignorat la cafenea. Atâta tot." a spus repede, fără ca ochii noștri sa se întâlnească. "Și... văd ca încă ai sentimente pentru Kookie, deși mi-ai făcut un portret." a spus uitându-se in ochii mei. Ochii lui erau încărcați cu tristețe. Îmi venea sa plâng când l-am văzut așa.
Mi-am lăsat privirea in jos și am început sa vorbesc: "Știi bine ca Jungkook a fost primul meu iubit, prima iubire, prima despărțire, primul care a reușit sa ma schimbe și sa ma facă ceea ce sunt eu acum. Despărțirea de el a fost grea și, chiar dacă au trecut 2 ani de când a plecat, eu am crezut ca nu voi mai iubi pe nimeni..." am spus și am realizat ca lacrimile au început sa îmi curgă șiroaie pe fata. "Dar nu știu cum, nu știu când, inima și mintea mea au fost de acord sa uit sentimentele pentru el. Deși crezi ca am vrut sa fac acel portret.." am spus și am arătat spre birou. "Ei bine nu, nu am vrut sa îl fac, voiam sa fac un desen dar nici măcar nu stiam ce voiam sa desenez. Dar faptul ca am făcut acest portret, ma face sa îmi dau seama ca Jungkook nu va mai fii ce a fost pentru mine." am spus uitându-ma in ochii lui Jimin care ma priveau speriați de confesiunea pe care am făcut-o și ușor înlăcrimati. M-a stans intr-o îmbrățișare care m-a calmat instant. Îmi doream ca acest moment sa nu se mai termine, sa rămânem așa mereu.