Ori de câte ori mă gândesc la destin,îmi aduc aminte de tine.
Ori de câte ori mă aflu departe de casă,văd perdelele îngălbenite de vreme de la fereastra dormitorului tău.
Le văd,de parcă ar fi în fața ochilor mei.
De parcă le-aș putea atinge..
Dar,după îmi amintesc cu adevărat cine ești și respir întretăiat.
Dau și iau aer,precum o hoață jegosă și plină de sine
De parcă mai are rost să trăiesc așa
De parcă mai au rost toate astea fără tine
Simt asta de parcă ai fi aici
De parcă ai trăi prin mine,prin suferința mea...
Ai râde dacă ai vedea cum am ajuns
Dacă ai vedea cât m-am schimbat din cauza ta
Dar știu că nu te voi mai vedea
Și accept asta
Accept destinul meu și gândul că nu o să te mai văd niciodată
Accept totul
Sperând în tăcere ca suferința să treacă
Și să mă facă să uit
De tine.
CITEȘTI
Moștenitorii vol I. Aleșii Celor Patru Elemente
Fantasia"Focul,flacăra eternă."soptește. "Apa,izvorul nesecat. "continuă. "Aerul,pana necunoscutului. "zâmbește. "Pământul,nașterea absolutului. " insinuă.
